Forma vs. Funcția

Universul e compus din antagonisme: lumină și întuneric, mișcare și repaus, acțiune și reacțiune (Newton), bine și rău, viu și mort, frig și cald etc.

Și una fără de alta nu poate exista. De exemplu, reacțiunea nu poate exista fără acțiune. Iar altele se conturează doar prin comparație: lumina, binele și căldura.

Printre multe antagonisme, eu des ajung să analizez Forma și Funcția.

forma versus funcția

Forma și Funcția în business

În gestiunea unei companii, Funcția este întruchiparea producerii, creării. Ea răspunde la întrebarea ”Ce?”. Funcția este acțiune, mișcare, dinamică. Funcția este orientată mereu spre atingerea unui rezultat imediat, pe termen scurt. Într-o companie, Funcția ține de Efectivitatea businessului. Dacă un business este Funcțional, Efectiv atunci el își atinge scopul existenței, de exemplu de a produce periuțe de dinți.

Forma, în management, reprezintă latura Administrativă. Ea răspunde la întrebarea ”Cum?”. Cum producem? Cum deservim? Cum raportăm, controlăm, măsurăm? Forma/Administrația răspunde de Eficiența unui business. Cum trebuie organizată Producerea periuțelor de dinți pentru a consuma minim resurse, a produce maxim periuțe și a le vinde la cel mai bun preț?

Forma contravine Funcției și invers. Și majoritatea lucrătorilor orientați spre Funcție, spre producere, nu poartă atracție față de Formă, reguli, proceduri (și invers). Dar într-un business de succes pe termen lung, ambele antagonisme trebuie să fie aproape de echilibru, una mereu întrecând-o pe alta.

Când se naște un business predomină Funcția/Producerea. Nu ai timp să te gândești cum să perfecționezi locurile de muncă, relațiile cu distribuitorii etc. Produci-vinzi, produci-vinzi. Cu timpul însă, afacerea crește, fără introducerea regulilor, ierarhiei, procedurilor, sistematizării – Formei, se începe haos, totul iese de sub control și, mai devreme sau mai târziu, cheltuielile și vânzările devin imprevizibile, necontrolabile, oamenii pleacă des și compania moare.

Uneori se întâmplă invers, există Forma fără Funcție = Birocrație. Nu există orientarea spre rezultat, ci doar spre proceduri: mergeți și semnați acolo, apoi așteptați aici, dar aveți certificatul Y? E caracteristic pentru monopoliști și pentru organizații de stat (care tot sunt monopoliști). Dacă ar apărea azi Concurenți, mâine Organizația Birocrată ar muri.

Plus, trebuie de avut grijă când se angajează oameni, de ce tip sunt mai aproape și la ce poziție, și în ce etapă de dezvoltare se află compania în care vor fi angajați. Să aduci un Administrator (Forma) într-un start-up, care încă nu știe clar care e piața lui, produsul și clientul nu e o idee bună. Cu reguli și proceduri, o să omoare spiritul de Antreprenoriat, care trebuie pentru a propulsa echipa spre Produsul și Clientul potrivit.

Forma și Funcția în arte marțiale

Karate, cel mai des, începe de la formă. De asta copiii repede se plictisesc. Lor le trebuie funcție, ei vor să lupte, deodată ca Bruce Lee, dacă e posibil.

Forma e disciplină. Ea ușurează predarea cunoștințelor de la Profesor la Student. Se începe antrenamentul, facem încălzirea așa 123, apoi facem procedee 456, apoi lucrăm în perechi 789. Dar Forma are în sine integrată Funcția. Fără încălzire, la procedeele 456 sau 789 poți ușor să-ți traumezi sau fracturezi ceva, fiindcă țesuturile neîncălzite, sunt lipsite de flexibilitatea necesară și bam, se rup.

Continue reading “Forma vs. Funcția”

Cărți audio vs. citite

Cărțile audio au devenit pentru mine o adevărată salvare. Niciodată nu am fost mare cititor.

Cât am fost mic și adolescent, poate am citit vreo zece cărți. Nu a fost asta pasiunea mea niciodată. Acum îmi place să citesc cărți. Dar nu am creată o deprindere bună. Pot citi maxim 10-20 pagini pe zi. Și nu neapărat citesc zilnic. Citesc multe articole etc. Cu cititul în sine probleme nu am. Dar cărți mai greu.

Respectiv când am avut mai mult timp liber, nu am citit. Acum când aș face-o, am mai puțin timp la dispoziție.

Am început vreo 4 ani în urmă. Cărți în română nu prea sunt. Și m-am gândit să prind doi iepuri odată. Să ascult cărți și să-mi perfecționez engleza. Nu mai țin minte care au fost primele cărți. Țin minte – că nu țineam în minte nimic. Simplu mergem pe drum, ascultam și mă prindeam fiecare trei minute că m-am tot gândit la altceva și nu am ascultat ce povestește naratorul. Atunci mi-am spus să jertfesc primele două-trei cărți, să nu le ascult atent, doar să mă deprind să mă întorc tot mai des la ce spun căștile în urechi. Un exercițiu foarte bun pentru atenție, apropo.

Așa, cu timpul, am început să prind firul, să-l depanez. Tot mai rar îmi scăpa ceva. Și dacă îmi scapă, și acum, depun efort și dau back. Uneori ascult de 5 ori același minut.

În mediu citesc o carte în 2-4 luni. Timp pentru citit am doar seara, după ce adormim Buburuza noastră. Și cum am spus, am voință maxim pentru 20 pagini. Iar uneori vrem să ne mai uităm la un film sau emisiune împreună, citesc 3-5 zile pe săptămână.

Ascult însă eu o carte în 2-4 săptămâni. Timp pentru ascultat am mai mult. Orice plimbări, la birou, la masă, la sport. La volan, la fel cel mai des ascult cărți. Se adună 1-2h pe zi.

Cu volanul e istorie separată. Mult mai greu să te concentrezi, mai ales în oraș. Dar 90{6e6e7e4a7a81bd37c04d0033ae6157d0a7fc5cebe95b016083e7f592fdc678a1} pe aici sunt. Dar, cu timpul te deprinzi. Cel mai important este altceva – first thing first – șofatul. Adică invers – nu te concentrezi la carte, dar la trafic. La carte mereu poți să te întorci. Așa și fac. După orice giratoriu, zebră etc. dau back. Dar încetul cu încetul te deprinzi.
Continue reading “Cărți audio vs. citite”

Prius, mașina moldovenilor

Asta probabil e prima obsesie a moldovenilor care îmi este pe plac.Au fost tot felul de anexe la blocurile locative (și mai sunt). Apucături de a ”privatiza” spațiu public de pe lângă casă cu scopul de a crea o mică parcare sau o proprie ogradă. Eu undeva înțeleg aceste porniri. Ele vin de la sat, unde oamenii au case, cu multe camere, cu ogradă, harman, sarai. Apoi vin aici în oraș, în prima sau a doua generație, și cum poți trăi într-un apartament cu două camere?

Toyota Prius

Aberații sunt multe și voi le știți. Inclusiv corupția sau cum se parchează la noi șoferii prin oraș. Cu cât mașina e mai mare, mai scumpă, cu atât mai mult discomfort trebuie să facă la restul lumii. Eu și asta înțeleg. Oamenii s-au ridicat de la zero, cineva a furat ceva, cineva simplu a lucrat mult; aici sau peste hotare. Omul a ajuns la un ”status” oarecare, își permite un touareg,   un cayenne. Omul trebuie să-și afișeze ”statusul”. Iaca ei și afișează

Continue reading “Prius, mașina moldovenilor”