Actul I ”Experiența personală”
Odată ca niciodată am stabilit că scopul meu în viață va fi … ta daaaam! Să fiu fericit. Și mi s-a părut genial. Genial și înălțător…
Toți își bat capul și vor bani, putere, carieră… la mine e simplu, vreau să fiu fericit! Da… genial.
Cu anii însă, am observat că în jur cam toți vor același lucru – să fie fericiți. Și nu m-am mai simțit unic. Cred că e normal să se întâmple din când în când. Tot îți dai seama că nu ai inventat nimic nou… Mai ales acum, când suntem aproape 8 mlrd., fiecare cu idei, întrebări și probleme. Plus, datorită Internetului e ușor să verifici prin Google, Quora, Reddit… originalitatea propriilor gânduri. Aparent, ne repetăm des.
Indiferent dacă scopul meu era unic sau ba, am avut ceva idei corecte în acest sens. De exemplu, că poți fi fericit făcând orice. Lucruri rele și bune, utile și inutile, frumoase sau practice. Totul depinde de interpretarea noastră, de atitudine.
Ca și în startup-uri, ideea până la urmă nu contează, implementarea – da.
Fericirea, desigur, nu e o destinație, e călătoria. Cam toți vrem să fim fericiți, dar cum o obținem?
La fel ca și dragostea, fericirea nu vine, de regulă, de la sine, trebuie depus efort consecvent și sistematic. Sau, cum se mai zice, ˝fericirea˝ nu e un substantiv, e verb, acțiune.
Dar mai în fiecare zi mă întreb de ce trăiesc, pentru ce, cu ce scop? Parcă ceva nu ajunge. Răspunsul să fiu fericit nu-mi mai potolește curiozitatea. Și eu știu răspunsul – nu există un motiv. Trăiești fiindcă te-ai născut, acum încearcă să trăiești cât mai fericit.
Și așa am ajuns la ideea că scopul în viață nu poate fi fericirea. Nu o poți construi din ceva palpabil. Fericirea se naște ca o reflecție, ca un efect secundar a anumitor acțiuni ce au alte scopuri: dezvoltare spirituală, fizică, ajutorul cuiva, meseria, muzica, lectura etc.
Actul II ”Experiența științifică”
Am citit recent ”Flux: psihologia fericirii”, un studiu asupra stării de fericire și cum poate fi atins. Am să vă povestesc pe scurt ce am aflat.
Plăcerea și fericirea sunt lucruri diferite. Chiar și multă plăcere în viață nu te poate face fericit, uneori invers. Fericirea poate fi atinsă de oricine, indiferent de cultură, nivel de trai, poziție socială. Autorul, Mihaly Csikszentmihalyi, vine cu exemple în care oamenii au ajuns să fie fericiți în lagăre de concentrare sau după accidente grave ce iau lăsat cu dizabilități fizice.
Fericirea este strâns legată de existența unei ordine în conștiință. În mod normal, dacă nu facem nimic, starea conștiinței noastre este haos. De asta mulți fug de singurătate, privesc cu orele televizorul sau petrec timpul chiar și cu oameni neinteresanți, ca să evite stările de entropie. De asta e important un scop în viață, orice scop, dar nu Fericirea în sine. Scopul funcționează ca un magnet, creează un câmp care ordonează gândurile și acțiunile.
În carte, autorul vorbește despre o stare numită ”flux”. Nu e specificat direct că starea de flux=fericirea, dar așa se subînțelege. Pentru a atinge această stare (după studii de 20 de ani), sunt necesare următoarele:
- o activitate stimulativă ce solicită aptitudinile personale și
- favorizează o concentrare puternică a acțiunii și atenției
- cu scopuri clare și feedback
- ce oferă exercitarea puterii de control asupra acțiunii și
- pierderea conștiinței de sine (Eul)
- iar perceperea timpului se alterează
Există un infinit de ocupații ce pot genera starea de flux. Câteva exemple: jocul de șah, yoga, arte marțiale, pictura, meseria (șofer, măturător, director), tot felul de sporturi (alergat, înot, tenis de masă/câmp), comunicarea cu oamenii, lectura, plimbările, meditația.
Autorul împarte sursele potențiale a fluxului în felul următor:
- fizic (mișcare, sexualitate, arta de a privi, de a asculta și de a gusta)
- spiritual (memoria, științele, înțelepciunea, educația)
- munca și timpul liber (muncitori autentici, pierderea timpului liber…)
- solitudinea și relațiile interpersonale (chinul singurătății, fluxul în familie, prietenie…)
- dominarea haosului (cum putem transforma o tragedie, cum facem față stresului, Eul autotelic…)
Paradoxal, dar, deși cel mai des când oamenii din studiu au fost întrebați ce își doresc mai mult (peste 100 000 de înregistrări) ei răspund că vor să se odihnească. Iar statistica arată că starea de flux cel mai des o obțin la locul de muncă. În timpul odihnei, devin repede plictisiți și pierduți în spațiu. Dar, probabil, chiar dacă ne plictisim repede când ne odihnim, avem nevoie de această pauză pentru a ne simți bine la lucru 😛
În final, putem genera multe stări de flux prin anumite activități în care constant investim energie psihică și fizică. Însă perfect ar fi să nu avem multe scopuri mici izolate, dar un scop general pentru toată viață, care să unească împreună toate restul scopurilor și activitățile care le urmează, pentru a transforma toată viața într-un flux integru. Mahatma Gandhi a luptat pentru eliberarea Indiei, Napoleon pentru cucerirea puterii, Maica Tereza pentru ajutorarea nevoiașilor, Hugh Hefner și-a investit atenția în scopul căutării plăcerilor, iar Martin Luther King, Jr. știți voi. E în plus să subliniez care scopuri sunt constructive și care distructive pentru societate și de ce asta tot contează.
Așa o situație cu fericirea. Și, la urmă, un citat 🙂
Întodeauna suntem gata să trăim, dar niciodată nu trăim.
Ralph Waldo Emerson (1803-1882)
~ Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ~