De exemplu cei din România, având în mediu salarii mai mari, cumpără produse de la Ikea la preț curat. Noi, cu salarii medii mai mici, cei care nu avem drum până la București, o luăm achitând servicii de livrare 20-30{6e6e7e4a7a81bd37c04d0033ae6157d0a7fc5cebe95b016083e7f592fdc678a1}.
În Ucraina, produsele alimentare sunt mai ieftine. În Rusia gazul și energia electrică e mai ieftină. Salariile mai mari. Combustibilul în Europa e mai calitativ (la salariile lor, iese mai convenabil).
Deci cu bani mai puțini noi achităm mai mult. Populațiile acelori țări se îmbogățesc, noi relativ stăm pe loc.
Aici în Moldova, eu merg la Metro, fiindcă pot cheltui mai mult odată și cumpăr totul relativ mai ieftin, decât cineva care merge în magazinele din oraș.
Cineva își cumpără încălțăminte, haine, genți ș.a. scumpe, calitative, care țin zeci de ani. Cine cumpără în fiecare an ceva ieftin și prost. Și apoi iar cumpără și iar cumpără.
Cineva are bani de becuri econome și câștigă în termen lung, cineva așa și folosește din alea incandescente.
Cineva își permite mâncare calitativă, eco, șmeco, cineva mănâncă rahat ambajat colorat și apoi (peste ani) caută farmacii, medici = $.
Avem oameni cu buzunarul bine-merci, care primesc tot felul de invitații la festivaluri, concerte, iar alții strâng câte o lună ca să cumpere un bilet de 100-400 lei.
Desigur există migrări, cei cu mai puțin ajung să aibă mai mult și invers. Dar masele generale rămân la fel.
Avem și excepții, cum ar fi China, doar că pe termen lung ei vor plăti scump boomul economic, din cauza poluării a tot ce s-a putut la ei în stat.
~ Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ~