2 chestii. 2 chestii nu trebuie să le faci, dacă vrei să fii eficient, fie în viața personală, fie în carieră.
Cu părere de rău, ambele sunt foarte des chemate a fi virtuți omenești. O pleașă!
Multitasking
Când prima dată am aflat despre o formă a acesteia, nici măcar nu știam de existența termenului englez. La lecțiile de istorie profesoara ne povestea cum Otto von Bismark dicta la câte 12 secretare odată. Mai târziu, la interviuri și în CVuri a început să se menționeze tot mai des multitaskingul. Chiar prin birouri, colegii se laudă unii la alții, cum ei vorbesc la telefon, în timp ce scriu un mail, uitându-se la ultimul clip Daft Punk pe youtube, și asta tot cu o mâna stângă, fiindcă dreapta e ocupată știți voi cu ce.
Să pornesc de la aceea că creierul omenesc nu e construit să îndeplinească mai multe operațiuni conștiente simultan. Da, e posibil să sari repede de la o sarcină la alta, dar să faci din asta rutină e bullshit.
Cu toate astea, eu nu susțin că așa numitul multitasking nu este posibil, este, dar e un pont care fură mult din concentrare, sinergie și ca rezultat din eficiență, dacă vorbim în termeni de lucru.
La fel e acasă. Am un prieten foarte bun. Când era mic, țin minte niciodată nu termina de a face curățenie în casă, și de asta sâmbăta de obicei nu prea reușea să iasă afară. Se apuca de aspirat în bucătărie, lăsa aspiratorul și mergea la chitară, spărgea 20 de acorduri, apoi ștergea praful în salon, după ce lua o carte din bibliotecă și citea vreo 2 capitole, revenea la aspirat, mai apoi se ducea la veceu, pe urmă mai pornea televizorul și privea a trei suta oară sfârșitul filmului ”Trei mușchetari”, aducea aspiratorul în salon…se făcea ora șapte seara, dar el mai avea de terminat încă jumate de casă. Înțelegeți?
Sau încearcă să asculți ce vorbește soția, în timp ce privești fotbal! E mare riscul să mănânci o tigaie-n cap, fiindcă în timp ce ea povestește despre noua fustă procurată la reduceri, tu strigi GOOOOOOOL!
Lucrurile trebuie făcute cum ai pune teracotă pe perete. După ce ai aplicat mortar, care are și un clei în el, PVA mi se pare că îl numesc speții, nu mai ai mult timp pentru pere’cur. Se usucă, și ai belit-o.
Termină o sarcină, apoi începe alta. Nu trebuie să fie o regulă, trebuie să fie o tendință. Normal, dacă te-ai apucat să scrii un mail și te-a sunat șeful, nu îl pui pe hold. Prioritizezi. Mai întâi faci ce e urgent – răspunzi la șef, fugi la baie, aprobi o machetă. Apoi faci ce e important – scrii sarcina unui nou proiect, faci cumpărături pentru familie, mergi la dentist. Și la urmă ce e mai puțin important – răspunzi la un mail retoric, dai din coadă, fumezi, etc.
Eu de exemplu, ca să nu fiu sustras și să pot păstra tendința de No multitasking, am deconectat notificările New mail, am scos notificările de la skype, etc. Intru să văd noile scrisori apărute, doar după ce am terminat sarcina curentă. Dacă este ceva urgent – pot fi sunat.
Și a doua este Perfecțiunea.
Doamne, ce naiv am fost până acum. Eram un perfecționist tâmpit. Perfecțiunea te orbește, nu lasă loc pentru greșeli, respectiv nu lasă loc pentru progres. Deși am să mă contrazic singur pe mine, Perfecțiunea este cauza indirectă a Progresului. Însă nu perfecțiunea în acțiuni, dar la nivel de idei, la nivel subconștient.
Perfecțiunea ca scop, e moartea. Fiindcă căutând ceva perfect, îți irosești viața pentru ceva inexistent. Perfecțiunea este doar o iluzie, care trebuie acceptată, dar spre care nu trebuie a merge conștient. Ce este omul perfect? Ce este o dragoste perfectă? Unde găsim frumusețe perfectă? Voce perfectă? Mâncare perfectă? Penis perfect? Angajat perfect? Tool perfect?
Se spune clar, înainte de a începe o sarcină, trebuie formulate obiectivele, ținta finală. Cum poți ajunge undeva, fără să știi unde trebuie să mergi? Perfecțiune în realitate nu există, acest cuvânt a fost inventat de om și există doar în capul său, nu și în realitate.
Mai mult ca atât, nici nu este nevoie de perfecțiune! Închideți puțin ochii, uitați că există cuvântul “Perfect”… s-a schimbat ceva? Perfecțiunea nu există, uitând de ea, nimic nici nu dispare, fiindcă nu a fost. Tot ce poate fi omis, e în plus.
Viața e mai ușoară și mai plăcută fără perfecțiune. Nu există partener de viață perfect, există – stimă, dragoste, compromis, înțelegere, toleranță, afecțiune, sex. Nu există loc de muncă perfect – există o activitate care îți place, cu șefi care îți pot plăcea mai puțin, cu salariu care niciodată nu ajunge, cu colegi zâmbitori și miau.
Dacă aș fin încercat să fac lucrurile perfect, sub responsabilitățile care le am la jobul curent, o … figă ce mai reușeam. Aș fi pierdut un an la câte un proiect și oricum nu ar fi perfect până la urmă! În primul rând fiindcă timpul se mișcă, iar împreună cu el și oamenii, necesitățile, resursele. Ce azi pare suficient/perfect, mâine e nu e. Oamenii mi se plâng
– A! ai lansat situl dar acolo nu lucrează bla bla bla”. Nu e tradus titlul la engleză…etc.
– So what? Am să fac, totul va fi bine, relax! Treptat frate, treptat…
Când simt că utilitatea marginală a unei resurse, buget, funcționalități începe să scadă dramatic, gata, pun punct! Am închis lafca și mergem mai departe, dacă va fi nevoie, am să revin cu upgradeuri. Bannere, situri, aplicații, campanii, funcționalități noi, contracte, machete, statistici, rapoarte, jocuri, concursuri, facebook, strategii de comunicare, formulări de sarcini, business tripuri. Nu există în acest șir, cuvântul Perfect!
Dacă aveți nevoie de concluzie, atunci îmi pare rău, nu ați înțeles nimic din ce am scris.
P.S. Cât am scris, nu m-am uitat la tv, pe facebook, am rugat persoane dragi să aștepte pe skype că sunt ocupat, e liniște în cameră, e ora 23:53.