Câtă experiență poți acumula ieșind din casă, dar din țară…?
—
Cei plecați de curând din Moldova în țări mai bine aranjate cum ar fi Canada, Spania, Statele Unite, Elveția se simt bine. Majoritatea din ei. Și se simt mai bine decât localnicii. Fiindcă adevărul prin comparație se cunoaște. Și așa se primește că adevăr pur în acest context nu există. Controversat, “dar nu-i pe asta”. Cu cât e mai proastă țara din care vii, cu cât e mai scârboasă experiența precedentă, cu atât mai frumos pare locul nou, oamenii sunt mai pozitivi, sistemul e mai prietenos.
E la fel cum ai trece de pe bicicletă Aist, pe Giant. Cum ai pune o mână mai întâi pe mărimea 2, apoi 4. Așa se percepe un MacBook Pro după un Hewlett Packard. Sergheevka după Vadul lui Vodă; Turcia după Sergheevka, Maldives după Turcia.
De aici și paradoxul – în multe state dezvoltate, rata de sinucidere e foarte înaltă, cum ar fi Suedia (Stockholm). Ei de mici le au pe “toate” și nu văd unde se mai poate “crește”. E mai simplu să simți că viața prinde sens – imigrând din Tunisia în Italia, decât din Stockholm în NewYork.
Vorbeam cu băștinașa unui oraș mega dezvoltat și mai ales frumos. Să presupunem că e Parisul. Și ea îmi povestea, în timp ce ne plimbam pe străzi atent pavate, înconjurate de vitrine mari și luminoase, terase mici și înflorite, cu oameni zâmbitori, ziare răsfoite; catedrale masive ce stăpâneau înălțimile…și ea îmi spune deci:
– Eh, la noi ca la noi, uite Londra e oraș frumos!
– What?! fetiț-o tu probabil glumești, am râs eu.
– Nu, nu. Înțeleg, Parisul e frumos, dar uite Londra … mmm.
Și atunci am înțeles ce avantaj mare au veneticii – ei se pot bucura de frumusețile create de localnici ca niște copii, pentru care primii ani totul e colorat, viu, interesant. Sincer mi s-a făcut jele de ea. Am înțeles că nu voi putea niciodată să-i redau prin cuvinte emoțiile și lumina care se naște la mine în suflet de la fiecare element nou arhitectural care îl văd, de la o nouă expoziție în muzee, galerii de artă, de la un design original al următorului veceu, a următorului local în care intru.
Probabil ce ar trebui să facem, e mereu să ne schimbăm unii cu alții cu locurile de trai. Dar asta e imposibil pentru unii, omului în mod normal nu-i place să coboare pe scara satisfacției și comodității – de dragul schimbării, doar să urce. De aici și toate restricțiile impuse – vize, taxe – nu pot toți să urce sus. Altfel s-ar pierde sensul. Diferența s-ar șterge, iar asta e unica care mai creează iluzia fericirii.
—
Moldova prin ce-i bună?
E suficient de înapoiată și prost dispusă pe plan emoțional, ca plecând să simți imediat diferența. Să fii mulțumit și de cele mai mici și mari detalii: zâmbete, zgârie nori, prețuri joase, sisteme sociale puternice.
Însă, Moldova e suficient de înaintată și apropiată de Europa, ca accesul spre țările dezvoltate să nu fie prea complicat. Moldova oferă o educație suficient de bună, ca o mare parte din cei plecați să fie angajați la lucru “alb”. Mai toți știu limbile străine, posedă valori democratice, cultura și comportamentul nostru e suficient de aproape de multe state europene.
Astfel Moldova este o pistă perfectă pentru crearea și decolarea cetățenilor spre meleaguri însorite.
—
În concluzie, o altă formulă a fericirii este: naște-te în Moldova, mori în U.E.
~ Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ~