Timpul se așternea frumos pe obiectele fabricate înaintea revoluției informaționale. Revoluția informațională am ales-o aproximativ. Când totul a început a se produce din plastic și silicon?
Dacă e să analizăm rațional, noile materii prime utilizate în fabricare au tot sensul. Nu vreau să-mi închipui de câți copaci și animale ar fi nevoie pentru a satisface nevoile civilizației curente.
Cărțile le prefer electronice, sau mai bine audio. Ferestrele, ușile, tot felul de veselă și haine e ok să fie din plastic…numai nu sacoșele și ”sticlele” pentru apă, care prefer să fie din pânză, sticlă, metal și să fie folosite de multe ori.
Latura negativă evidentă este că pentru producerea de silicon și plastic se folosește mult petrol, o industrie întreagă care poluează masiv. Dar, simt eu că înlocuirea acestor miliarde de tone de produse fabricate din petrol cu lemn, hârtie sau oțel nu ar micșora daunele, ba poate dimpotrivă…
Perspectiva din care scriu aceste cuvinte este una estetică și emoțională.
Toate obiectele confecționate din materii naturale, au farmecul de a îmbătrâni frumos odată cu utilizarea lor zilnică și împreună cu timpul ce se scurge peste ele.
Pentru mine, o geantă, o curea, un cuțit, o lingură sau o pereche de ciubote devin mai dragi după ce experiența unică prin care am trecut împreună le-au transformat cu rosături, bătături – mici și frumoase ˝defecte˝. Se schimbă culoarea, forma, desenul. Când le-am cumpărat, erau multe asemănătoare pe același raft, iar după ani au devenit neasemuite.
Nu în zadar au început să se vândă produse noi-vechi. Haine roase, rupte, decolorate stau frumos aranjate una peste alta în magazine scumpe.
E plăcut când avem obiecte ce ne servesc și trec testul timpului. Iar uneori poate fi mai plăcut să le primești drept moștenire de la părinți, bunei. Le iei în mână și începi a descifra pe ele viața celor care te-au crescut. Poți asculta sau închipui istoria fiecărei zgârieturi și crăpături. Ați simțit că aceste obiecte au căpătat suflet propriu, geamăn cu cel al fostului stăpân? În căutare de așa suflete nouă ne place să batem pasul prin piețe de ”vechituri”, ce ne roagă să le luăm cu noi acasă.
