(articol scris original în feb 2014)
Stânga, dreapta. Cine greșește cine procedează corect? Lumea este cuprinsă de lupte geopolitice și noi stăm vrăjiți de ecranele monitoarelor și declarăm pe cineva ocupant, pe cineva ocupat; cineva rău, cineva bun; crezând naiv că este părerea noastră.
Lukashenko ”închide” politicieni din opoziție și la acuzațiile exterioare arată cu degetul la S.U.A. care voalat, pentru petrol sau poziții strategice, bombardează țărișoare în Africa. Statele Unite arată cu degetul la Coreea de Nord, care amenință cu atacuri nucleare, care la rândul lor arată cu degetul la Japonezi, ce sunt prinși între timp în certuri cu Rusia pentru niște insule, acea Rusie care învinuiește România pentru plasarea scuturilor NATO anti-rachetă care…
În centrul atenției ca de obicei se află cei mai mari jucători: Rusia și S.U.A. Ar fi și China, dar politica lor izolaționistă ne scutește de participarea acesteia în spectacolele difuzate. În dependență de locul nașterii și precipitațiile cultural-istorice, cineva e pro rus și anti american, cineva vice versa. O legitate simplă geografică arată că cei din apropiere urăsc, iar cei de mai departe iubesc. Fiindcă dea lungul anilor, acești jucători au reușit să scuipe mai mult în sufletul vecinilor. Estonienii, polonezii, Afganii, Cecenii, Georgienii, Moldovenii (o parte) trăiesc ferm convinși cu ideea că Rusia e răul suprem, iar America salvatorul națiunilor și a democrației. Pe cealaltă parte Venezuela, Cuba își venerează frații săi de idee – rușii, și blestemă America. America totuși s-a dovedit mai pricepută, a făcut caca mai departe de casă – Vietnam, Iraq etc.
Problema Rușilor este că ei au câștigat câteva lupte, dar pierd ”războiul”. S.U.A. s-a instalat bine în Africa, în Europa are aliați buni, în Asia controlează la fel câteva state cheie. Rusia a rămas cu China la sud-est, cărei nu-i poate face nimic, la nord cu multă gheață, la est Japonia și Alaska (s.u.a). E înconjurată cu scuturi anti rachetă. Piața este dominată de dolar și direct dependentă de prețurile la țiței. E suficient arabii sau țările africane, sub presiunile americane să facă un dumping și ”până aici a mers soldatul”. Sau S.U.A. să vândă la prețuri mici ceva din propriile rezerve.
—
Privind la Pământ de sus, îl văd așa cum este – imperfect și îmi dau seama că niciodată nu va fi stabilit un echilibru de putere pe teritoriile sale. Niciodată nu zi niciodată, dar totuși pentru mine peste 1000 de ani e niciodată.
În această luptă pentru putere, permanent vor fi lideri, state dominante care vor asupri militar, economic, politic sau cultural state mai slabe. Iar printre acești lideri, tot timpul va fi unul cu pieptul mai lat, cu fruntea mai tare. În zilele noastre este S.U.A., o spun ca o axiomă, nu teoremă. Globalizarea, de care atâtea ori se vorbește, foarte ușor poate fi confundată cu americanizarea. Chiar mă întreb, dacă americanii nu au inventat termenul ”globalizare” pentru a camufla cel de ”americanizare”. Noi, ca și multe alte state ale lumii suntem infectați de ”ok, fuck you, mcdonalds, cocacola, hollywood, mtv, democratie, apple, peace corp” s.a. Acum să nu interpretați lucrurile, nu am dat calificative bine/rău, doar enumăt fapte. Dar acest aspect nu e cel mai important, militar și economic împreună lucrurile stau încă mai ferm.
America a făcut și mai face multe porcării, dar în această lume imperfectă, mi se pare totuși cea mai bună candidatură de a controla puterea pe care o deține.
Pentru a înțelege mai bine lucrurile, am putea analiza două scenarii:
1. America nu mai există. Nu a fost niciodată sau a dispărut, nu contează. Au rămas celelalte state. Avem Europa, avem China și avem gigantul Rus. Cum credeți că s-ar fi manifestat de exemplu Rusia în cazul Georgiei acum câțiva ani în urmă, în noile condiții înscenate? Ar fi avut același curs evenimentele de la Kiev #maidan?
2. Există și America, dar avem posibilitatea să luam cu mână puterea sa și să o oferim oricărei alte țări din lume. Cui ați oferi-o? Mexica? Portugalia? Irlanda? Belorusia? Grecia? India? Japonia? Mongolia? Congo? Venezuela? Eu nici Moldovei nu i-aș da-o. Sau gândiți-vă că întâmplător poate nimeri la Coreea de Nord sau Albanezilor.
S-ar putea mult mai bine, dar totuși, la moment nu văd candidatură mai potrivită pentru conservarea și controlarea unui asemenea potențial, ce ajută la menținerea echilibrului general al pământului. Fiindcă dacă să luăm în general, noi trăim tot mai bine și mai bine 😉
~ Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ~