Scurt despre Stockholm: taxiștii îți descid ușile – normal, pentru 60Euro cine nu ar face-o; băi, înălțimea medie a oamenilor cred că e 192 cm – m-am simțit Guliver în lumea giganților; totul e curat, străzile înguste, mulți arabi sau ceva de genul, fiecare vorbește engleza, mașinile îți permit să treci și la roșu, nu te claxonează; totul e extrem de scump – pentru salariile noastre cel puțin; oamenii sunt direcți și pozitivi – din experiența mea; nu am înțeles o chestie, se pare că Suedia e în UE, dar nu poți plăti cu Euro – sucks; fiecare operație la exchange te costă vreo 90 lei comision. Mai multe vedeți aici photo.
Vroitam să vorbesc despre altceva, că cele de mai sus le puteți vedea și pe ecrane. Problema demolării clădirilor vechi la noi în Chișinău, în reguni încă să ajungem. Tot timpul am avut o părere destul de flotantă la acest capitol. Pe de o parte cred că arhitectul nostru e un imbecil și toată echipa lui – niște viermi corupți. Pe de altă parte, clădirile trebuie să aibă aspect practic; nu și pofic, hai să construim cutii pătrate. Ultima călătorie, mi-a aranjat totul în cap oconciatelino:
istoria, tradițiile, arhitectura e tot ce ne aparține cu adevărat, e unicul fapt ce ne poate face diferiți de alții și prin asta – atractivi. Turiștii nu merg în Stockholm pentru Adidas sau Mc, astea le poți găsi oriunde. Ce căutam eu, cînd ieșeam în oraș? CEVA NOU. Arhitectura lor e uluitoare! Nu știiam ce să fotografiez, totul e atît de diferit, atît de origianal, atît de vechi, atît de îngrijit. Rătăcind acele străzi, mă gîndeam la Chișinău…oare ce poți vedea la noi? Sau păstrat 2-3 clădiri, în rest zero! E trist, e foarte trist. Mai țineți minte ce ușă faină avea liceul Mircea Eliade? Și acum e termopan. Să mă kak pe ea, că pe alb se vede mai bine.
Și ce e mai grav, clădirile demolate nu le mai restaurezi.
P.S. îmi doresc ca în Chișinău bicicletele să devină un nou mod de transport public, nu doar ceva fancy.