..vroiam să scriu despre: Work&Travel (2007), capacitatea mea proastă de a asculta (a fi atent în discuții), cifre mari și mici, but first thing first – Suedia.
Se împlinește prima mea săptămână de trai și primele cinci zile de lucru în țara vikingilor. Prietenii mă întreabă “cum e?”. Cinstit, nu știu. Încă nu mi-am format o părere, nu mă grăbesc [desigur e fine, dar asta am prins din primele două vizite scurte care le-am făcut]. Pot enumera câteva realități, care le-am notat:
– apa din robinet e foarte bună. O folosesc pentru ceai, o amestec cu suc, o beau curată. Suedezii zic că e atât de curată, că o poți bea direct din portul ce intră în Stockholm.
– totul e mega scump, pentru salariile noastre. Chiar dacă simțeam că plătesc mult, primele patru zile îmi era greu să percep valoarea valutei locale. Mai ales că se plătește absolut totul cu cardul, totul. Inițial încercam să convertesc în euro, dolari, apoi lei. M-am oprit la lei, așa simt mai bine costul și e ușor de calculat. Totul înmulțesc la doi.
Scurt: o călătorie cu taxi de la Aeroport -> în Stockholm e în jur de 800lei.
un prânz mediu = 170 – 200 lei.
niște cumpărături la magazin, mâncare pentru 3 zile = 500 lei.
reducerile la haine și încălțăminte sunt bune, pantofi Hugo Boss = 2k lei, o jachetă cool = 1700 lei, etc. Totul de calitate super înaltă, alegere mare și găsești mărimea necesară, chiar 41 la încălțăminte.
– nu au cultura de a mânca “felul întâi” la prânz. Nici nu prea găsești prin localuri. Am găsit odată și mi-a părut rău pentru banii dați. Oamenii încep să meargă la masă pe la 11:30, fiindcă mai târziu totul e ocupat. Fără resurse adiționale complicat de rezistat până la 19:00.
– aici pe ghiață se presoară un fel de pietriș, cred că e granit mărunțit.
– toate lăcățele sunt puse invers, invers de cum ne-am deprins noi. Eu mai întâi pun cheia cu zimții în jos, iar apoi răsucesc mâna din cot, ca să pot băga în broască. În plus, se descuie învârtind invers decât o facem noi..
– în magazine mai mari, poți achita la “casă” sau poți achita singur. Sunt terminale automate. Scanezi ce ai ales, apoi bagi cardul, achiți. Apoi ieși. Nimeni nu verifică.
– lucrătorii de oficii poartă un fel de caloși peste pantofi pe stradă. Eu, la fel cum făceam în Moldova, am încălțăminte de birou și de stradă.
– cică seamăn a suedez. Așa mi s-a spus. Cam straniu luând în considerație că ei sunt înalți (peste 1m80) și blonzi, mulți din ei. Oricum, nu îmi joacă bine, toți încearcă să-mi vorbească în suedeză, iar eu răspund “sorry, english please”. Deși câteva cuvinte am prins – salut, pa, mulțumesc și ceva ce ține de cuprins, pupat și alte chestii intime luate împreună, am înțeles că nu trebuie să spun asta managerului.
– femeile sunt frumoase.
– băutura încă nu am încercat-o.
Despre oameni și cultură încă mă abțin să vorbesc, prefer să calc de mai multe ori pe greblă, când îmi creez o părere despre o națiune întreagă.
Va urma..