“Cirque du Soleil”, este un “titlu” care, la alături de Apple sau Dalai Lama trebuie să fie cunoscut de toți. Îmi place când le povestesc oamenilor că am fost la Cirque du Soleil “ieri” să mă întrebe ce spectacol am văzut, nu “ce este Circ de Solei?”.
am râs cum nu am râs demult. Sincer, cu gura mare, cu plămânii grei, cu batere de pumni în genunchi. Am râs așa cum râzi când te uiți prin părți să te asiguri că și restul o fac, că nu ești nebun. Nu am știut – clovnii mai sunt în stare să facă un adult să-i fie rușine în fața copiilor, fiindcă e isteric și face mai mare gălăgie decât ei la fiecare glumă. Aș vrea să-i chem la înmormântarea mea, ca oamenii să aibă doar lacrimi de râs și să-și ia rămas bun roșii pe față de chicoteală.
vroiam să mă ridic de pe scaun, să fiu obraznic și să sar cu acrobații pe trambuline. Să mă rotesc în spațiu ca o minge neuniformă. În acele momente nu înțelegeam de ce omului să zboare, el poate atât de frumos sări și cădea înapoi.
vroiam să mă ard la torțele fachirilor. Să rotesc sferele de foc până se vor contopi într-un cerc și vor lumina fețele gurilor-căscă.
să stau lângă doamnele care cântau live, să îngân cu glasul meu de leu de mare notele ce făceau să se miște atât de dulce ciocănașul, nicovala și scărița în unison. Să bat împreună cu toboșarii ritmuri ce îndeamnă la acțiuni și curaj!
vroiam să fiu aruncat de la înălțimi, să falimentez de a fi prins de colegi și să cad în plasa de siguranță.
mă speriam să văd asiatele care duc lipsa sistemului osos, aveam impresia că își rup coloana vertebrală doar ca să ne facă pe noi, niște muritori, să muțim de emoții. Eram sigur că nu se mai ridică, iar dacă o face, sigur cade în partea opusă, ca un chibrit rupt la mijloc. Nu e cu putință să stai drept după ce ți-ai fracturat vreo 4 vertebre complet. Șarpele ar muri de rușine alături de ele, fiindcă nu s-ar simți suficient de plastic.
aș vrea să lucrez alături de ei. Să-mi permită cel puțin să le aduc apă, să le pregătesc costumele, să instalez scene, iar în schimb să mă lase să-i admir, să-mi arate uneori cum se face, să râdă de încercările mele infantile.
—
Nu în zădar am menționat la început Apple.
Ce face “Cirque du Soleil” deosebit? Detaliile!
Există și alte trupe tari în acrobație, etc.
Simți cum fiecare componentă a spectacolului a fost planificată, testată, adusă la perfecțiune. Îmi place deosebit să spun “spectacol”, fiindcă asta este, nu e circ. Ai muzică, și nu una simplă, dar vie, instrumente în scenă, și voce vie. Iar vocea nu stă undeva ascunsă, dar e parte din scenariu, e unul din personajele povestii.
De câte ori se interpretează un număr, backgroundul e viu, ai indivizi mascați dezgustător care se plimbă, stau culcați pe un colț de decor, se luptă între ele, se holbează la spectatori, creează o atmosferă împlinită.
Lanțul subiectului se păstrează pe tot parcursul spectacolului, ai clovnii care încearcă să repete cele făcute anterior de bărbații cu 8 rânduri de mușchi pe abdomen, 8! Te piși pe tine de râs…
Vezi costume bine asortate, o scenă bine gândită, iar participanții niciodată nu fac ceva pur și simplu. Nu ai impresia de: a ieșit pe scenă, a interpretat, a plecat. Totul e cursiv, ai introduceri lente și plecări bine înscenate.
Permanent vezi oameni care ai impresia că nu fac nimic, egoistul din tine se gândește că ăștia sunt plătiți în zadar, dar ei fac parte din poveste, din decor. Detalii…
—
Când priveam totul cu sufletul la gură, imediat vedeam două scene. Cea din față și cea din background. Vedeam zile și nopți de antrenamente. Atunci când eroii sunt îmbrăcați în haine mai puțin lucioase și mai mult comode. Atunci când repetă de mii de ori același exercițiu. Vedeam cum exersează să falimenteze, pentru a nu face spectacolul perfect, pentru a face fetele să-și muște buzele cărnoase. Urmăream cum clovnii dau sfaturi jonglorilor ce interesant se mai poate de făcut cu 7 mingi; cum regizorul, care posibil era unul din cei care nu făcea nimic în fața spectatorilor, îi adună pe toți și le spune “și acum, de la început!”. Îmi apăreau în față – fracturi, medici, bere, sex , familii, călătorii, avioane, camioane cu echipament, contabili, specialiști comunicare cu publicul…și iar reveneam la fața locului, râdeam, mă băteam peste picioare, amorțeam în așteptare și mă bucuram de viață.
—
Undeva departe de gropi, guvern, alegeri, viața poate fi frumoasă. Îmi doresc să aducem frumosul la noi Acasă.