Ce timpuri trăim… ce scriu acum peste o săptămână poate să nu mai fie valabil, în cel mai bun caz sau total eronat, deplasat în cel mai rău. Viteza cu care s-a schimbat viața, valorile, comunicarea, subiectele e uluitoare.
Pentru generația noastră e unic ce se întâmplă. Sistemul ăsta super complex, un perpetuum mobile până acum, a fost oprit de o așchie ce a nimerit accidental în mecanismul de funcționare, în creatorul său și resursa principală de mișcare – omul.
O pauză
Mi-am dorit această pauză, ca mulți alții probabil. Ne mișcam ca un bulgăre de zăpadă lansat de o avalanșă, și de ce ne mișcam mai mult la vale, de ce bulgărele se făcea mai mare, și de ce se făcea mai mare, de ce se mișca mai repede. Și la un moment dat, bulgărele avea să se izbească de ceva, cu cât mai mare, cu atât mai tare. Nimic material nu poate crește veșnic.
Bulgărele nu a fost oprit, cu siguranță, dar a fost încetinit foarte tare, parcă se mișcă în Slow Motion acum, și în sfârșit avem timp să ne vedem viața cadru cu cadru, secundă cu secundă.
Îmi pare rău că această pauză a fost impusă de Coronavirus. Îmi pare rău că nu ne putem singuri stăpâni, nu controlăm noi ritmul activităților, nu alegem noi virtuțile. Dar sunt impuse de ceva intermediar, e ceva creat de noi, de oameni, e clar. Tot ce facem noi se amestecă într-un haos mare, acest haos ”intermediar” apoi ne definește. Pe de o parte nu putem spune că noi conștienți am ales să fugim după bani, putere, să rezolvăm probleme prin conflicte și războaie, să trăim în stres și boli. Dar în același timp cine le face? Desigur noi. Prin inconștientul nostru colectiv, creăm niște pârghii, mecanisme, care apoi au lansat și perpetuat acest bulgăre.
Sper ca următoarea așchie care o să ne încetinească să nu fie catastrofa încălzirii globale, a poluării absolute, a inundațiilor, secetei, foametei și bolilor. Fiindcă de data asta așchia s-ar putea să fie o buturugă și chiar să răstoarne carul.
Așa suntem noi
Nu cred că COVID-19 o să-i învețe multe pe oameni. Așa suntem noi, foarte flexibili, adaptivi. Acum ne-am adaptam în doar două săptămâni la o atmosferă de așteptare, de izolare, de încordare, de contemplare, de meditație, de totală empatie. Și imediat cum va trece carantina, în alte două săptămâni, îmi este frică că vom reveni încă mai aprig , flămânzi de acțiune și libertate, la a produce și a cheltui, la a pierde timpul în afara familiilor, în afara comunităților, în afara naturii, în afara armoniei.
Da, ne-am unit
Simțiți? Simțiți că ne-am unit? Au căzut la un anumit nivel hotarele și barierele conceptuale. Mă refer mai ales la barierele dintre țări și națiuni. De atâți ani trăim pe aceeași planetă, acum avem toate instrumentele necesare pentru o comunicare eficientă, și tot vorbim ”în limbi diferite”. De ce nu oprim războaiele, inegalitatea, încălzirea globală, foametea, bolile? Fiindcă nu suntem uniți, toți trag în diferite părți. Și a fost nevoie de un Coronavirus, care omoară oameni, ca să vorbim în sfârșit aceeași limbă, să discutăm un subiect comun. E regretabil, dar poate fi o lecție, poate fi și o oportunitate.
Timpul schimbării
Se vorbește că e timpul schimbării, timpul când oamenii se vor trezi și ce a fost construit pe minciună va cădea. Sper. Condițiile extreme îl fac pe om atent, îl trezesc, îl fac conștient. Când sare să te muște un câine, uiți de trecut și viitor, trăiești doar în prezent, vezi doar câinele în fața ta. Sper societățile în diferite colțuri a lumii să se trezească, să urmărească acum atent cine cum se poartă și cât de corect procedează. Acum e timpul marilor eroi și marilor gafe.
Cât de mult a întârziat Marea Britanie să impună carantina? Câte avioane de cetățeni de ai noștri au venit din zone infectate fără a fi bine diagnosticați, apoi izolați pentru 2 săptămâni? Câte întruniri religioase s-au permis înainte să fie prea evidentă viteza de răspândire a virusului? Nu îmi doresc timpuri grele, dar s-ar putea ca peste tot în lume să fie nevoie de ele, de încercări grele, care să pună la un test de corectitudine și eficiență autoritățile statelor și altor grupuri sociale.
Această provocare care a venit peste noi nu va ierta Populism, nu va ierta Mușamalizare, nu va ierta o gestiune Proastă a resurselor, nu va ierta Minciuna, nu va ierta Egoismul, nu va ierta Ignoranța. O să lovească dur acolo unde guvernează aceste principii găunoase.
Ce urmează?
Acum e ușor de prezis evenimentele masive: virusul va trece, vor fi jertfe. Dar, e greu de prezis detaliile mici, și anume ele s-ar putea să cântărească mai mult: cine cum a acționat? ce am învățat? ne-am schimbat? cum ne-am schimbat? cât o să dureze efectele? ce facem în viitor?