Mă paște o frică de vreo două săptămâni – degrabă vin acasă, în Chișinău, și mă tem că nu voi mai avea ce posta în Instagram.
Am început să folosesc platforma socială de vreo jumate de an, dar în ultimele 4 luni mi-a intrat adânc sub piele. Mai mult, de vreo lună a devenit favorita mea, intru mai des decât pe Facebook sau Twitter.
Motivele sunt simple:
– îmi ia mai puțin timp decât cele enumerate mai sus. am nevoie de două minute ca să văd ultimele fotografii ale celor pe care îi urmăresc.
– înțeleg repede cine ce face, unde se află și cu cine.
– personal pot shareui în trei mișcări ce nou am văzut, ce gândesc, unde am fost.
– poate fi creativ.
– lipsește politica!
Am și niște principii, nu followesc pe cei care:
– se fotografiază permanent pe ei, mai ales genul “frumos” o face (nu pot spune slab, fiindcă în Suedia pot închide pentru asta). De obicei urmăresc oameni cunoscuți. Eu știu cum arătați, nu-mi trebuie să vă văd în fiecare fotografie…
– cei care postează numai picioare, nouri, mâțe sau mâncare
Am auzit o expresie și vreau să o folosesc – “dar nu-i pe asta”.
Apoi iaca, nu-i pe asta.
—
Majoritatea pe care-i urmăresc sunt din Chișinău. Și ultimul timp fotografiile se repetă tot mai des. Am văzut catedrala din PMAN din toate unghiurile și cu toate filtrele; monumente, parcuri, dar în top este Valea Morilor, #normal.
Ș mă gândesc eu, ce mă fac la întoarcere. Tot ce a fost bun a fost fotografiat, tăguit, shareuit. Mă simt ca și câinele cela care nu mai are un loc bun de urinat..
Poți fi creativ, îmi veți spune voi. Așa sunt moldovenii – “descurcăreți”. Da eu iaca nu vreau să fiu creativ, vreau locuri frumoase care nu necesită bending de creier; simplu – ai văzut, ai scos, ai apăsat, ai postat. Nu vreau să fotografiez blocuri sure aranjate ca niște cutii de chibrituri pe marginea străzilor, nu vreau să cheltui pelicula pe “bulevarde” inundate de autoturisme, sau să mă strădui să nu bag în cadru următoarea anexă roză când focalizez o domniță la balcon.
În Chișinău Instagramul nu poate exista fără Photoshop. După ce imortalizezi un cadru, trebuie să mergi acasă, să deschizi magica aplicație creată de Adobe și să începi a scoate toate tarabele, chioșcurile, billbordurile, autoturismele, inscripțiile de pe pereți.
Chișinău – oraș verde. Agree. Dar e la fel ca și pădurile ce îl înconjoară, de departe e frumos și viu, dar când treci de primul rând de arbuști nu știi unde să-ți aranjezi fundul – în chiștoace, în grămezi cu sacoșe de poliester sau în depozite de “bilibioaște”, “bombe”, “pepsicole”, “torpede”, “babane”, “șâpuri”, “politre”, “țâțe” și altele din aceeași colecție. Așa suntem noi – ne place să nu strângem, dar să băgăm totul sub covor. Iar când acesta devine doar o batistă pe muntele de gunoi, punem o tablicică – “Svalka“, cel puțin să fie obvious.
Și apropo, cum ne mai aduc aminte și cei de la locals.md, acest oraș cândva arăta mai bine. În douăzeci de ani am mers ferm, cu flagul în mână, cu mâna la “cald” – înapoi, la mizerie. Generația mea, a ta, a părinților noștri l-au distrus, l-au furat, au făcut din stadioane – tranșee abandonate, măgarii!
De atâta timp se deliberează infantil despre “samavolnicia” moldovenilor – construirea parcărilor personale pe trotuare împrejurul blocurilor, ridicarea unui balcon, săparea unui beci, anexarea a două camere … la un bloc locativ unde arhitectul a pus punct în proiect 30 ani în urmă. Măgarii! Constructorii naibii. Dă-le un șpateli, pleavă și lut ca să-și ocupe concediul. Dă-le șuruburi și sfredele ca să-și ocupe weekendurile. Măgarii. Creativșișii naibii!
Și ce, e greu să pui o amendă, să demolezi toate porcăriile? Fă asta cu 50 de măgari și restul o să lase în jos urechile singuri. Adevărul istoric ei caută! Măgarii…ipocriții naibii. Istoria e azi, și ieri, și mâine, și de 20 ani tot istorie se scrie. Istoria nu s-a terminat în ’45! Ce faceți voi cu istoria mea? Vă pasă de niște oase putrede, nu de cele care mai calcă pe aceste străzi lepădate. Măgari…
Of, m-am abătut ei oleak de la Instagram. Apoi iaca, oare ce să fotografiez, hm? Găsesc eu totuși ceva, noi j suntem descurcăreți…
—
P.S. și da-ți-mi înapoi toate clădirile “monumente istorice” demolate! Măgarilor!
Vedeți cum, problema arhitecturii orașului în care trăim nu constă doar în demolări și monumente istorice lăsate în “paragină”. Pe jumătate constă și în obsedarea moldoveanului pentru construcție. Știți vechiul banc, dacă lîngă poartă a apărut paie și lut, atunci moldoveanul și-a luat concediu.
Eu de mîine sunt în concediu, aşacă mi-i pofic de Google Şmugl. Am mai văzut încercări din astea. Demo mi-a plăcut, dar mai mult decît atît nu vreau să-i acord timp. Am pierdut ceva mai devreme pe Foursquare. E o chestie foarte utilă, într-o ţară mare, cînd ai mulţi prieteni conectaţi etc. La noi, cu 1000 de useri per total şi cu 15 prieteni în cont…dacă vreai să ştii unde mă aflu, şi îmi eşti aşa mare drug, las nah Foursquare şi dă-mi un sunet. Să faci “check in” atunci cînd plăteşti facturi la Banca de Economii, nahrina??? E util şi acolo unde pentru “check in” se dau discount-uri, la noi nu se dau pînă ce. Ne gîndim să facem la Moldcell Cafe…