Forma vs. Funcția

Universul e compus din antagonisme: lumină și întuneric, mișcare și repaus, acțiune și reacțiune (Newton), bine și rău, viu și mort, frig și cald etc.

Și una fără de alta nu poate exista. De exemplu, reacțiunea nu poate exista fără acțiune. Iar altele se conturează doar prin comparație: lumina, binele și căldura.

Printre multe antagonisme, eu des ajung să analizez Forma și Funcția.

forma versus funcția

Forma și Funcția în business

În gestiunea unei companii, Funcția este întruchiparea producerii, creării. Ea răspunde la întrebarea ”Ce?”. Funcția este acțiune, mișcare, dinamică. Funcția este orientată mereu spre atingerea unui rezultat imediat, pe termen scurt. Într-o companie, Funcția ține de Efectivitatea businessului. Dacă un business este Funcțional, Efectiv atunci el își atinge scopul existenței, de exemplu de a produce periuțe de dinți.

Forma, în management, reprezintă latura Administrativă. Ea răspunde la întrebarea ”Cum?”. Cum producem? Cum deservim? Cum raportăm, controlăm, măsurăm? Forma/Administrația răspunde de Eficiența unui business. Cum trebuie organizată Producerea periuțelor de dinți pentru a consuma minim resurse, a produce maxim periuțe și a le vinde la cel mai bun preț?

Forma contravine Funcției și invers. Și majoritatea lucrătorilor orientați spre Funcție, spre producere, nu poartă atracție față de Formă, reguli, proceduri (și invers). Dar într-un business de succes pe termen lung, ambele antagonisme trebuie să fie aproape de echilibru, una mereu întrecând-o pe alta.

Când se naște un business predomină Funcția/Producerea. Nu ai timp să te gândești cum să perfecționezi locurile de muncă, relațiile cu distribuitorii etc. Produci-vinzi, produci-vinzi. Cu timpul însă, afacerea crește, fără introducerea regulilor, ierarhiei, procedurilor, sistematizării – Formei, se începe haos, totul iese de sub control și, mai devreme sau mai târziu, cheltuielile și vânzările devin imprevizibile, necontrolabile, oamenii pleacă des și compania moare.

Uneori se întâmplă invers, există Forma fără Funcție = Birocrație. Nu există orientarea spre rezultat, ci doar spre proceduri: mergeți și semnați acolo, apoi așteptați aici, dar aveți certificatul Y? E caracteristic pentru monopoliști și pentru organizații de stat (care tot sunt monopoliști). Dacă ar apărea azi Concurenți, mâine Organizația Birocrată ar muri.

Plus, trebuie de avut grijă când se angajează oameni, de ce tip sunt mai aproape și la ce poziție, și în ce etapă de dezvoltare se află compania în care vor fi angajați. Să aduci un Administrator (Forma) într-un start-up, care încă nu știe clar care e piața lui, produsul și clientul nu e o idee bună. Cu reguli și proceduri, o să omoare spiritul de Antreprenoriat, care trebuie pentru a propulsa echipa spre Produsul și Clientul potrivit.

Forma și Funcția în arte marțiale

Karate, cel mai des, începe de la formă. De asta copiii repede se plictisesc. Lor le trebuie funcție, ei vor să lupte, deodată ca Bruce Lee, dacă e posibil.

Forma e disciplină. Ea ușurează predarea cunoștințelor de la Profesor la Student. Se începe antrenamentul, facem încălzirea așa 123, apoi facem procedee 456, apoi lucrăm în perechi 789. Dar Forma are în sine integrată Funcția. Fără încălzire, la procedeele 456 sau 789 poți ușor să-ți traumezi sau fracturezi ceva, fiindcă țesuturile neîncălzite, sunt lipsite de flexibilitatea necesară și bam, se rup.

Continue reading “Forma vs. Funcția”

S.U.A. și echilibrul mondial

(articol scris original în feb 2014)

Stânga, dreapta. Cine greșește cine procedează corect? Lumea este cuprinsă de lupte geopolitice și noi stăm vrăjiți de ecranele monitoarelor și declarăm pe cineva ocupant, pe cineva ocupat; cineva rău, cineva bun; crezând naiv că este părerea noastră.

echilibrul mondialLukashenko ”închide” politicieni din opoziție și la acuzațiile exterioare arată cu degetul la S.U.A. care voalat, pentru petrol sau poziții strategice, bombardează țărișoare în Africa. Statele Unite arată cu degetul la Coreea de Nord, care amenință cu atacuri nucleare, care la rândul lor arată cu degetul la Japonezi, ce sunt prinși între timp în certuri cu Rusia pentru niște insule, acea Rusie care învinuiește România pentru plasarea scuturilor NATO anti-rachetă care…

În centrul atenției ca de obicei se află cei mai mari jucători: Rusia și S.U.A. Ar fi și China, dar politica lor izolaționistă ne scutește de participarea acesteia în spectacolele difuzate. În dependență de locul nașterii și precipitațiile cultural-istorice, cineva e pro rus și anti american, cineva vice versa. O legitate simplă geografică arată că cei din apropiere urăsc, iar cei de mai departe iubesc. Fiindcă dea lungul anilor, acești jucători au reușit să scuipe mai mult în sufletul vecinilor. Estonienii, polonezii, Afganii, Cecenii, Georgienii, Moldovenii (o parte) trăiesc ferm convinși cu ideea că Rusia e răul suprem, iar America salvatorul națiunilor și a democrației. Pe cealaltă parte Venezuela, Cuba își venerează frații săi de idee – rușii, și blestemă America. America totuși s-a dovedit mai pricepută, a făcut caca mai departe de casă – Vietnam, Iraq etc.

Problema Rușilor este că ei au câștigat câteva lupte, dar pierd ”războiul”. S.U.A. s-a instalat bine în Africa, în Europa are aliați buni, în Asia controlează la fel câteva state cheie. Rusia a rămas cu China la sud-est, cărei nu-i poate face nimic, la nord cu multă gheață, la est Japonia și Alaska (s.u.a). E înconjurată cu scuturi anti rachetă. Piața este dominată de dolar și direct dependentă de prețurile la țiței. E suficient arabii sau țările africane, sub presiunile americane să facă un dumping și ”până aici a mers soldatul”. Sau S.U.A. să vândă la prețuri mici ceva din propriile rezerve. Continue reading “S.U.A. și echilibrul mondial”