Actul I ”Experiența personală”
Odată ca niciodată am stabilit că scopul meu în viață va fi … ta daaaam! Să fiu fericit. Și mi s-a părut genial. Genial și înălțător…
Toți își bat capul și vor bani, putere, carieră… la mine e simplu, vreau să fiu fericit! Da… genial.
Cu anii însă, am observat că în jur cam toți vor același lucru – să fie fericiți. Și nu m-am mai simțit unic. Cred că e normal să se întâmple din când în când. Tot îți dai seama că nu ai inventat nimic nou… Mai ales acum, când suntem aproape 8 mlrd., fiecare cu idei, întrebări și probleme. Plus, datorită Internetului e ușor să verifici prin Google, Quora, Reddit… originalitatea propriilor gânduri. Aparent, ne repetăm des.
Indiferent dacă scopul meu era unic sau ba, am avut ceva idei corecte în acest sens. De exemplu, că poți fi fericit făcând orice. Lucruri rele și bune, utile și inutile, frumoase sau practice. Totul depinde de interpretarea noastră, de atitudine.
Ca și în startup-uri, ideea până la urmă nu contează, implementarea – da.
Fericirea, desigur, nu e o destinație, e călătoria. Cam toți vrem să fim fericiți, dar cum o obținem?
La fel ca și dragostea, fericirea nu vine, de regulă, de la sine, trebuie depus efort consecvent și sistematic. Sau, cum se mai zice, ˝fericirea˝ nu e un substantiv, e verb, acțiune.
Dar mai în fiecare zi mă întreb de ce trăiesc, pentru ce, cu ce scop? Parcă ceva nu ajunge. Răspunsul să fiu fericit nu-mi mai potolește curiozitatea. Și eu știu răspunsul – nu există un motiv. Trăiești fiindcă te-ai născut, acum încearcă să trăiești cât mai fericit.
Și așa am ajuns la ideea că scopul în viață nu poate fi fericirea. Nu o poți construi din ceva palpabil. Fericirea se naște ca o reflecție, ca un efect secundar a anumitor acțiuni ce au alte scopuri: dezvoltare spirituală, fizică, ajutorul cuiva, meseria, muzica, lectura etc.
Actul II ”Experiența științifică”
Am citit recent ”Flux: psihologia fericirii”, un studiu asupra stării de fericire și cum poate fi atins. Am să vă povestesc pe scurt ce am aflat.
Plăcerea și fericirea sunt lucruri diferite. Chiar și multă plăcere în viață nu te poate face fericit, uneori invers. Fericirea poate fi atinsă de oricine, indiferent de cultură, nivel de trai, poziție socială. Autorul, Mihaly Csikszentmihalyi, vine cu exemple în care oamenii au ajuns să fie fericiți în lagăre de concentrare sau după accidente grave ce iau lăsat cu dizabilități fizice.
Fericirea este strâns legată de existența unei ordine în conștiință. În mod normal, dacă nu facem nimic, starea conștiinței noastre este haos. De asta mulți fug de singurătate, privesc cu orele televizorul sau petrec timpul chiar și cu oameni neinteresanți, ca să evite stările de entropie. De asta e important un scop în viață, orice scop, dar nu Fericirea în sine. Scopul funcționează ca un magnet, creează un câmp care ordonează gândurile și acțiunile.
În carte, autorul vorbește despre o stare numită ”flux”. Nu e specificat direct că starea de flux=fericirea, dar așa se subînțelege. Pentru a atinge această stare (după studii de 20 de ani), sunt necesare următoarele:
Continue reading “Despre fericire, operă în două acte”