goju ryu

Valuri

În a treia săptămână a lui Septembrie am fost la mare. Mi-am programat concediu din August, când a venit timpul mi-am făcut bagajul și am plecat.

Nu Turcia, nu Bulgaria, nu Grecia. Am fost în demult familiarul Iliciovsk. Marea e mare peste tot. Desigur spun prostii, confortul nici pe aproape probabil nu e același. Dar eu am marele noroc să nu pot compara “marea” din ucraina cu nici una din destinațiile enumerate mai sus. În principiu sunt îndrăgostit de apă, în orice formă a ei – în pahar, în baie, în bazin, din cer, pe străzi, sărată, tulbure, rece. Și apă găsesc unde merg.

Timpul a fost rece. Apa numai bună de înghețat meduze. O noapte am dormit în cort pe malul mării, departe de civilizație. Luna a fost superbă.

Plajele erau goale. În afară de niște vapoare departe la orizont și corpul meu în apă nu mai era nimeni.

Regim simplu – yoga, citit, scris, mâncat, înot, citit, plimbări.

Continue reading “Valuri”

Despre Goju-ryu, Morio Higaonna, festivalul Artelor Marțiale și Chuck Norris

[Postfactum – poze de la festival aici]
Deseori sunt întrebat care este diferența între luptele sportive și artele marțiale. Chiar și cele din urmă pot fi sportive sau tradiționale.

Răspunsul meu pornește de la faptul că luptele sportive au reguli, chiar și cele care spun că nu le au. Sportul te pregătește pentru ring, de obicei împotriva unui oponent. Știi când începe lupta și când se termină, când ești în pericol și când poți fi liniștit, iar premiul este o medalie, un brâu, popularitate, stimă, etc.

Artele marțiale te pregătesc pentru viață, acolo unde nu există “nu se poate de lovit între picioare” sau trasul de păr și mușcatul sunt considerate metode rușinoase. În viață unde cel mai des cei care atacă o fac pe neprins de veste, sunt mișei și acționează în grup, nu te lasă să te ridici sau să respiri. Premiul în așa împrejurări poate fi viața ta și a celor apropiați.

În special stilul Goju-ryu te învață să gândești liber, să acționezi simplu și eficient. Dacă în sport ți se spune de sute de ori că nu ai dreptul să lovești mai jos de brâu sau să tragi la pământ, așa ai să faci și pe stradă. Mai rău este că te antrenezi cu oameni la fel ca tine și nici nu vei reacționa la procedeele ~~rușinoase~~, ~~interzise.~~

Artele marțiale tradiționale au la bază o filosofie, care te ajută să te cunoști pe tine și lumea înconjurătoare. Este un sistem care explică cum să comunici corect cu părinții, cu colegii, cu șefii, cu prietenii cu soția sau soțul, cu copii, cu dușmanii. Comunicarea poate fi verbală, non verbală sau lupta [ești întrebat și răspunzi, întrebi și ți se răspunde].

Goju-ryu învață răbdare, toleranță, reacție promptă și adecvată; învață să lucrezi din greu pentru a aduna succese mici; să fii fericit după înfrângeri, să te bucuri pentru victoriile altora; să cauți singur soluții fără a aștepta ajutor, să primești plăcere din activități monotone [care de obicei aduc cel mare folos]. Unul din obiectivele principale fiind modestia luptătorului.

Cu cât crește măiestria cu atât luptătorul tinde să evite conflictele fizice [și orale]. Din cauză că știe ce daună poate aduce sau primi. Un luptător de arte marțiale experimentat anticipează conflictele, oamenii periculoși, instabili. Cea mai puternică armă este privirea, apoi glasul. Privirea rece, glasul calm. Un luptător adevărat încearcă să evite provocările fiindcă știe că odată v-a fi înfrânt [aceste cuvinte sună stranii, poate chiar sunt “fricoase”, eu încă nu le-am asimilat complet, dar le accept].

Cu cât crește măiestria, cu atât trebuie să crească bunătatea. Cu cât crește forța cu atât trebuie să crească controlul.

—-
Totul a fost doar o introducere, pot vorbi mult. Unul din motivele pentru care nu aș părăsi Moldova este școala Goju-ryu și Sensei Victor Panasiuc. O mare parte din spusele de mai sus le-am absorbit de la el după ani de antrenamente, încă puțini ani.

Vreau să vă invit la Festivalul Artelor Marțiale din 12 octombrie. Evenimentul va avea loc la Teatrul Național de Operă și Balet “Maria Bieșu”, începând cu ora șapte seara. Intrarea este gratuită.

Acesta este organizat cu prilejul vizitei Maestrului Sensei Morio Higaonna. Legenda vie care a fondat Federația Internațională de Goju-ryu Karate-do. La ai săi 74 de ani încă ne lasă pe toți în urmă cu viteza, puterea și tehnica aplicată. A fost numit “cel mai periculos om al Japoniei în lupte reale“.

La vârsta sa înaintată e foarte posibil să ne viziteze pentru ultima dată. Veniți să-l vedeți pe cel de care și Chuck Norris se teme 🙂

Vă așteptăm cu drag.

—-
Mai multe informații pe situl oficial.

Hard training-Happy life.

Deseori se spune ca viața și succesul omului depinde de deciziile pe care le face. Într-o oarecare masură așa este, dar nu totalmente. Cred că e mult mai important cum faci ceva și nu ce faci(nu luați la absurd). E la fel ca talentul, e important, dar fără muncă e zero. Am vazut oameni care tot continuă să schimbe un post de lucru cu altul, un hobby ca altul, o femeie cu alta; de fiecare dată spunînd că nu au luat decizia corectă, că nu e pentru ei, bla bla bla.

Se scriu tot felul de teorii, se desenează scheme, se organizează seminare cu coffee brakeuri, etc. despre cum se iai decizii corecte; dar nu prea am auzit să se facă seminare și teorii privind cum să-ți îndeplinești bine meseria, cum să lucrezi 8 ore pe zi fără eschivare, fără a căuta nod în papură. Deciziile sunt importante, dar trebuie luate repede și de trecut la treabă. Am ambii parinți doctori, am mers la cibernetică și acum fac marketing (poate nu e cea mai bună decizie), dar încerc să mă dedic la maxim, sa fiu proactiv, actual, inovativ, nu plîng că aș fi putut deveni doctor ca tata și să lucrez în cabinetul său privat sau am putut deveni programist și să fac bani din greu, de parcă ei nu tot lucreazaă pentru acești bani (unora li se pare că din pod cad).

Atenția și timpul în viață sunt limitate, cu cît mai multe lucruri încerci să faci, cu atât mai puțin timp și atenție acorzi la fiecare din ele și probabilitatea de a le rata pe toate crește. Pentru mine, alegerea de aur este diversitatea cu măsură. Am ales să am un serviciu, într-un domeniu pe cât se poate de concret. Am ales sa am un hobby (stil de viață mai mult). La ele vin relațiile de familie, prietenie, calătorii, excepții și cam atât. Nu mai mult. Dacă încerc să mă descurc în programare sau producere design știu că voi pierde din cunoștințele comunicării online; dacă încerc prea des să merg cu bicicleta sau să înot, pierd din antrenmantele goju ryu. Deci eu practic mi-am format trei activități de bază în viață:

1. relațiile familiale
2. practicarea artelor marțiale
3. serviciu

Dupa cum spuneam, contează să muncești sincer și eficient. Spre exemplu, ce lupta e mai eficienta în stradă? Raspuns: acea care e practicată regulat și din greu. Nu contează stilul, deși cu mici nuanțe eu cred ca goju ryu e cel mai apropiat de luptele reale :P. La noi, este așa o vorbă “Hard training, happy life”.

Acum câteva zile, am avut posibilitatea să mă antrenez sub conducerea posesorului a celui mai înalt rang în stilul Goju Ryu Karate Do – 10 dan, Morio Higaonna Sensei. Nu voi povesti mult cine este, sunt mii de pagini în net despre biografia și realizările sale (este oficial recunoscut drept averea/mândria Japoniei încă din viață). Acest om a ales, în mare parte, să se ocupe cu o singură activitate – păstrarea și dezvoltarea tradițiilor stilului pe care l-a preluat încă din copilărie. A depus o muncă enormă în pasiunea sa personală și a ajuns să fie cunoscut și stimat de o lume întreagă; și sunt sigur că indiferent de ce stil ar fi practicat, ar fi ajuns la același nivel, datorită muncii și nu deciziei.