În acestă zi, la mulţi li se pare banal să scrii despre 7 aprile, mie mi se pare păcat să nu scrii, mai ales dacă ai ce spune…
Azi, 7 aprilie 2011 deja, veneam la serviciu. Am lăsat maşina acasă, ca să fac ceva cost-cutting. Afară e înnorat, chiar plouă slab. M-am uitat la cer şi mi-am adus aminte cum era acest cer pe 6-7 aprilie în 2009.
Era cald, era soare, era vară.
Oare cum s-ar fi schimbat lucrurile dacă în acele zile ar fi plouat, dacă ar fi tunat, ar fi fost frig şi glod? Daca în loc de zeci de mii ar ieşi doar câteva sutişoare. Probabil, probabil, probabil: probabil ca nu era nevoie de poliţie, probabil că nu ar fi fost mulţimea pe care o puteau provoca, probabil acum cladirile statale erau întregi, cel mai important – probabil cei căzuţi acum erau alături de noi, copiii aveau taţi, părinţii-copii, iar coastele şi onoarea celor maltrataţi în comisariate erau intacte.
Probabil nu apărea “Alianţa”, probabil încă tot eram sub dictatura comunistă, probabil Dodon încă tot îşi făcea teza de doctor testînd pe economia unei ţări, etc. Probabil acum nu-i învinovăţeam pe Chirtoacă, Ghimpu, Filat, etc. de probleme economice şi borţi în drum, fiindcă am fi tot avut probleme de conştiinţă naţională, libertate de exprimare şi un regim de dictatură under the big brother.
Cum e mai bine? Voi ce alegeţi, ceea ce este sau probabilul? Daca astăzi ar fi 6 aprilie 2009, aţi ieşi încă odată în piaţă? Chiar dacă ar fi plouat şi turnat, chiar daca aţi sti că cineva din noi trebuie să-şi piardă viaţa sub bâtele celor care nu vor fi pedepsiţi niciodată…
Cum nu ar fi prezenta situaţie, nu mă întorc la fosta. Sincer, încă îmi este frică de ce sunt în stare comuniştii … Dar alianţa să stie! ca au fost aleşi nu pentru că am înghiţit catleta şi credem ca sunt buni, dar fiindcă comuniştii sunt periculoşi pentru orice societate, în orice ţară. Cum spunea Churchill “Democracy is the worst form of government, except for all those other forms that have been tried from time to time.”
Avem întrebari, suntem confuzi, vrem dreptate … probabil peste zeci de ani, vom urmări la NatGeo interviewuri cu “menţi” bătrini, care vor povesti cine?cum? şi de ce? Însă pînă atunci […] o să ne doară.
Acest articol nu poate avea sfîrşit, chiar dacă ar trebui, nu poate – fiindcă nu ştiu cu ce să-l închei. Mai spune-ti şi voi ceva…
La mulţi ani Domnul Ion! Vă mulţumim că ne susţineţi!