”Alegeri”, dar oare avem noi cu adevărat alegere? Nu am să încerc să răspund la această întrebare, e prea complicată cu tot felul de ˝votul tău contează!˝ și ˝dacă nu noi, apoi cine?˝. Dar această întrebare oricum îmi apare nerușinat în toiul oricărei electorale.
Ca să nu las loc pentru interpretări greșite și pentru a nu devia de la obiectivul adevărat al acestui text, spun direct că îmi îndeplinesc datoria de cetățean de fiecare dată, posibil fiindcă încă nu am găsit un contra argument puternic pentru sloganurile menționate mai sus. Dar simt, cândva, după ce cortina va fi lăsată în jos, un nene îmi va povesti cu zâmbet strâmb în ce șarade participam noi, cetățenii.
E greu să manipulezi cu un om îndestulat, un om încrezut în ziua de mâine, un om fără prea multe frici. Moldova e țara compromisurilor, oamenii la noi cedează la fiecare pas, și fiecare în parte probabil poate și trebuie înțeles. Dar ca societate noi mâncăm dedesubturi.
Și nu-nu, noi nu suntem unicii și nu suntem cei mai răi. Nu-mi place când cineva spune că aici e rău de trăit sau că Moldova e cea mai rea țară din lume. Subiectiv și chiar obiectiv asta e departe de adevăr. Moldova e o țară minunată, în care poate fi plăcut să trăiești (și este). E mai bine decât în multe alte colțuri ale lumii, și e mai rău decât în unele. Dar nu-i pe asta…
Ca societate ne îngropăm, fiindcă participăm la jocul celor care au guvernat și celor care guvernează acum țara. Eu am să aduc un mic exemplu de azi: șoferii noștri moldoveni, pe autobuzele lor cu nr. moldovenești aduc transnistreni masiv-organizat ca să voteze pentru cei care i-au motivat. Am să repet: moldovenii aduc transnistreni, nu 2-3, dar zeci de mii, care habar nu au ce se întâmplă aici, să le decidă soarta lor, a șoferilor și a noastră. Și fac asta probabil pentru câteva sute sau mii de lei. Pe care în 2-3 săptămâni o să-i cheltuie, pe țigări, pâine, bere, halva și hârtie igienică 65m. Iar rezultatul votului rămâne și nu patru ani, dar mai mulți…
Să nu vă lașe acest exemplu orbiți și prea supărați pe șoferi. Aceste ”mici” compromisuri se întâmplă zilnic, nu trei luni înainte de alegeri, dar în fiecare zi, de la alegeri la alegeri. Asta fac judecători, juriști, consultanți, specialiști IT, medici, designeri, organizatori de evenimente, comentatori, prezentatori TV, radio, marketologi, politologi, drumari, mecanici, agronomi, studenți, profesori, directori, antreprenori și branduri (deja). Noi toți asta facem, fiindcă în așa o țară mică, e imposibil ca aceste lucruri să treacă neobservat. Și cei care nu fac asta, știu și văd aceste compromisuri, dar cel mai des tac. Tăcem.
Continue reading “Sărăcia, pârghia nr.1”