Unde dai și unde crapă. Aparent, nu prea are cine conduce țara.

Să vedem dacă am ceva de spus…când aranjezi gândurile în scris, deodată e clar dacă e un lanț logic, consistent sau e un singur gând orfan ce face atâta gălăgie în cap, de îți pare că ai o armată de cuvinte ce așteaptă să iasă afară.

Foarte coibilă situație avem noi, tovarăși. Aparent, nu prea are cine conduce țara.

Avem o serie de evenimente, care se intersectează într-un crossword greu de rezolvat:

1. Vlazii au dezamăgit tot electoratul. În special PLDM, fiindcă PD nici nu a avut electorat loial, doar un șir lungușor de funcționari, familiile, rudele și vecinii acestora, care au știut că au de câștigat, dacă Tata va avea o funcție bună. Și e păcat, Filat a creat un produs bun – PLDM, acum 3-4 ani în urmă cel mai de perspectivă partid. Dar la căcat. De ce? Hz.

2. Acum oamenii sunt supărați, iritați, enervați, nemulțumiți, zacalibiți, dezamăgiți, nedumeriți și amăgiți. În sfârșit după multe miliarde furate până acum, a ajuns unul în vizorul publicului. Cursul valutar se ridică, coboară și nu din propria inițiativă, dar după câte se vede controlat de ”guvernanți”. Uniunea Europeană se supără că nu implementăm reforme, nu numim procurori echidistanți, ne amenință că nu vom mai primi bani. Și noi încă mai tare ne enervăm pe bădăranii de la conducere.

3. La 3 mai 2015 avem un protest civic, cu vreo 50k participanți, ce are drept obiectiv oprirea nelegiuirilor, întemnițarea vinovaților.

unde dai si unde crapa

4. Pe de altă parte avem Socialiștii, care iaca-iaca vor în Rusia. Continue reading “Unde dai și unde crapă. Aparent, nu prea are cine conduce țara.”

Bătaia din Parlament – emoții

Foarte complicat să explic ce simt acum față de tărăboiul din Parlament.

Mă deranjează că sunt mult prea liniștit și deloc șocat. Mă întristează că nu mă enervez și nu critic cu înjurături comportamentul celor care ”conduc” țara.

Îmi pare foarte rău față de cetățenii acestei țări. Moldova, nu Republica Moldova, că așa o numesc cei din străinătate. Chiar mii jale, cât de patetic nu ar suna acestă expresie.

Acest boxing, nu este o faptă, este o atitudine. O atitudine care spune – ”mă cac eu pe voi, pe voi pe toți!”. Nu că tare aș stima Parlamentul, dar cred îngrijorarea pe care o simt acum spune că ”țin” la această instituție mai mult decât cei care o reprezintă. A te lua la harță, a avea intenția de ”a da un pumn”, cum strigă presa, nu e manifestare de curaj, e manifestare de bâdlizm, e o palmă la adresa tuturor care înconjoară această clădire sute de km împrejur.

Dacă ar fi să să aberez puțin, aș fereca Palatul Republicii pe dinafară și aș arunca în fiecare zi o ladă de banane acolo, atât. Nu cred că cei care permit și își permit așa fapte au nevoie de mai mult decât un palmier și excrementele lor personale cu care se pot împroșca ziua împrejur. Iar seara să se culce îmbrățișați toți unul lângă altul, să le fie mai cald.

Ei nu trebuiesc judecați, nu trebuiesc pedepsiți, simplu dați afară din țară, unul câte unul. Câți vom rămâne, atâți vom construi mai departe țara. Un sculptor nu adaugă lut la creația sa, dar scoate, ca să o facă perfectă. Am citit asta la Bruce Lee.

Și ce e mai trist, cât de ieftini sunt acești oameni, totuși au influență în societate. Chiar dacă nu urmăresc politica, am aflat despre ”pumn” în rețele, aud tot mai des despre acest Munteanu. Iar ei și el nici nu se gândesc că dau exemplu celor care privesc televizorul fără filtrele conectate și înghit totul, și strigă ”bravo!” și le pare rău că nu a atins ținta.

Dacă un deputat poate, dacă un deputat poate în Parlament, de ce acel ”eu” nu poate la el în sat, oraș, la el în familie și pe stradă. De ce?

Ziua de dimineață a fost frumoasă, îmi pare rău că-mi mai pasă, și mi-am stricat ziua. Ziua nu mai este frumoasă.

Life is beautiful!

Razele soarelui m-au încălzit, însă nu atât de tare ca să-mi pierd mințile. Nici alegerea Președintelui nu tare m-a corupt. Concluzia a venit de la sine, fărâmitură cu fărâmitură, cuvânt cu cuvânt, cifră cu cifră.

Frământam textul de vreo lună și ca în alte cazuri eram gata să-l abandonez, mai mult din motiv că mi s-a părut, banal/evident. Dar o discuție la masă cu colegii, în care mi-am expus părerea și am primit un șir de contraargumente, care oricum mi s-au părut irelevante m-au împins seara să tapez totul pe ecranul macului meu; poate chiar nu am dreptate – de asta am nevoie de părerea ”ta”.

Și am lăsat totul să curgă:

Indiferent de cum îmi va reuși să scriu acest articol, fiindcă nu mă pricep la litere, adevărul care vreau să-l povestesc rămâne irefutabil.

Despre ce vreau să vorbesc e absolut banal, dar minunat în același timp: noi trăim mai bine decât înainte! Mai bine ca acum 10, 50, 100, 1000 ani. Omenirea face uneori doi pași în urmă, dar apoi sare cu cinci, șase. Cât nu vi s-ar părea viața de injustă și urâtă la moment, de fapt este o viața care e mult mai bogată de posibilități și de bunătate.

Nu încerc să compar o zonă geografică cu alta, o pătura socială cu alta, încerc să compar aceleași unități cu ele înseși în trecut. Abordez doar valorile medii, excepții sunt ori unde și mi-ar încurca să adopt o lege generală.

Ca să fie mai simplu și să înțeleg dacă am dreptate, am căutat teoria în cele mai importante aspecte ale vieții:

Educația – cu toate contractele, corupția, neprofesionalismul din instituții – “omul mediu” este mult mai dotat cu cunoștințe decât strămoșii săi. Majoritatea pot citi și scrie, raportul  care acum 60-100 de ani era invers [nu așa demult, 1-2 generații în urmă] . Închipuiți-vă pe o singură secundă că nu ați putea citi, nu ați avea acces la această tehnică de comunicare, ce va-ți face? Cât de limitați am fi? Astăzi ni se pare că să citești este la fel de normal cum e să vorbești, dar nu toți au avut așa acces la ”carte”. Video pentru meditație.

Medicină – ceea ce 6,7 decenii în urmă putea fi o pandemie, cum ar fi: tifos, tuberculoză, ciumă, etc. astăzi e o boală. Boală mi se asociază cu ceva tratabil, relativ ușor. Secole în urmă o febră putea pune în pericol viața oricui, o naștere era un risc mare, nu mai vorbesc de lipsa echipamentului, noțiunii de sterilitate, vaccinelor ș.a. Nu este exclus că nepoții noștri vor deține leacul SIDA și a cancerului într-o singură pastilă, așa cum noi acum prevenim Titanus, tratăm Hepatite, etc. Video pentru meditație.

Politică – e murdară, dar e mai transparentă 🙂 Se fac în continuare multe porcării și totul e  o conspirație putredă, dar celor ce stau sus le mai scapă câte ceva. Cea mai importantă structură, față de care politicienii poartă frică este presa. Iar cu apariția și dezvoltarea Internetului și a tehnologiilor de comunicație, fiecare poate fi jurnalist. Ce facem ca să ne apărăm? STRIGĂM!

Existența număratelor convenții, tratate, legi, înțelegeri, organizații, ș.a.m.d. parțial creează și impune spre respectarea unui cadru legal, menit să apere societatea statelor.

Infrastructură – drumurile sunt asfaltate, într-o țară mai bine, în alta mai rău. Străzile sunt luminate. În Moldova avem “Alimentare”, Farmacii și chioșcuri cu țigări la fiecare colț. Ce mai trebuie pentru fericire?

Aglomerate, învechite, vulgare, dar merg la fiecare 2-5 minute. Se opresc la picioarele tale.   Și totul doar pentru 3 lei! Știți, sunt oameni din țări mai dezvoltate care ne invidiază că avem “marșrutși”.

Canalizare, apă caldă, rece, lumină, internet, telefon, străzi măturate, nisip pe gheață, chioșcuri electronice de plăți…

Comunicații – îmi aduc aminte cum am văzut prima dată un telefon mobil, s-a întâmplat suficient de târziu, deci nu semăna cu o cărămidă, dar oricum era mare, sur, ca să vorbești trebuia să deschizi un căpăcel, care descoperea tastiera, iar la capăt avea microfonul. Convorbirile erau foarte scumpe și SMS-urile la fel.

Astăzi mergi pe drum și tot vezi oferte: vorbește mai ieftin în rețea, vorbește gratuit cu un număr ales, scrie mesaje nelimitat, navighează pe net! Telefonia mobilă este atât de ieftină că copii de la 5 ani și bătrânii peste 70 poartă cu ei iPhone -uri, Samsung -uri, etc. Oameni deja se indignează de ce nu pot vorbi gratuit până nu li se oprește bateria. Ar fi fine să existe așa pachet “Cât ține bateria”.

Mâncare – în unele locuri ale planetei această fostă cândva problemă a fost rezolvată cu prea mare succes, că acum autoritățile se luptă cu obezitatea. Tehnologiile de producere a produselor alimentare devin mai eficiente din an în an. Nu neapărat mâncăm sănătos, dar mâncăm și ne place! Nu mai există acel challenge de a avea o însărcinată acasă, mergi în supermarket și ai vara și iarna căpșuni, avocado, costițe, migdale, somon, caracatițe, coadă de maimuță, limbă de bursuc și tort “Poveste”!

Tehnologii – telefoane mobile, PC-uri, mașini de spălat, de bărbierit, autoturisme, avioane – noi putem zbura băi!, cuptoare cu microunde, echipament medical, metrou, iPod-uri, becul, prezervativele! … Video pentru meditație – ”Give it a second! It’s going to space!

Securitatea – mass media care veșnic se fugăresc după click -uri și rating au format o imagine extra negativă în mintea societății – trăim într-o lume sălbatică! Cei din S.U.A. nu se opresc de a cumpăra arme de foc și tot de ei se apără, și tot pe ei se împușcă. Numărul de crime e mare, fiindcă în sfârșit a început să fie contabilizat! de vreo 60 de ani.

Cei care practică acum artele marțiale pentru auto apărare, sunt proști. Doar 20-30{6e6e7e4a7a81bd37c04d0033ae6157d0a7fc5cebe95b016083e7f592fdc678a1} din motivul de ale practica trebuie să aibă la bază capacitatea de a se lupta fizic, în rest este învățarea de a trăi fericit și armonios cu lumea înconjurătoare, de a dezvolta modestia și înțelepciunea. Cu sute de ani în urmă, pericolul putea veni din orice direcție, oamenii erau omorâți de hoți, de soldați, de mercenari, de vecini și practic la nimeni nu-i păsa. Nu se formau anchete. Tocmai de asta și s-au dezvoltat atât de mult artele marțiale. Acum însă situația s-a schimbat mult. Societatea are frică de Poliție. Și e bine, e normal. În majoritatea cazurilor ai să primești un pumn în maxilar, ei și mare scofală.

Violuri? Să vedeți voi câte violuri erau înainte, când venea boierul să-și ia ”ce-i aparține”, când se opreau mercenarii în vreun sat pe drum spre front, când bărbatul nu era acasă și vecinului ”i se scula”.

Companiile mari  au devenit social orientate. Împreună cu dezvoltarea rețelelor sociale acestea pun valoare pe părerile clienților și a celor potențiali. Nu se mai ia în calcul doar Cererea, dar și emoțiile, experiența, doleanțele.

———————————————————–

Sunt multe daune care vin odată cu evoluția, dar incomparabil puține față de avantajele primite.

Toate cele de mai sus nu înseamnă că trebuie să fim resemnați, că nu trebuie să tindem la ceva mai bun, să perfecționăm procesele; înseamnă că trezindu-ne dimineața trebuie să fim mulțumiți de ceea ce avem deja. Multe din cele obținute se datorează picăturilor de sudoare, râurilor de sânge, vieților pierdute de cei care au crezut că poate fi mai bine. Și noi le-am moștenit gratuit, stând de multe ori cu fundul pe scaun și scriind așa articole ca mine. Video pentru meditație – ”I have a dream”.

7 Aprilie 2009

Nu contează cu ce s-a terminat, că au fost infiltrate servicii antrenate special pentru a destabiliza situația. Generația noastră și alte care s-au alăturat am avut un singur glas, un singur mesaj, am fost uniți și am făcut Schimbarea. Însă noi nu putem conduce țara, am lăsat-o în mâinile celor în care am avut încredere. Sper să nu uite cu ce jertfe a avut loc întoarcerea carului, buturuga încă va tânji mult.