Înainte de a începe să scriu, încerc să conștientizez dacă este important pentru mine sau pentru lume, sau că e o aberație care merită dezvoltată.
Cultura de a înfrumuseța corpul cu desene există de secole. Mai puțin în Moldova. Posibil de asta oamenii mai reacționează la ele ca și cum te-ar vedea că porți un Kilt.
E clar, marea diferență care există între tatuare, raderea capului, vopsir
ea sprâncenelor, cercei în buric este că tatuajul e pe viață. Culoarea se spală, borțile se astupă. După mine, dacă vrei să-ți faci un desen cu pixul e ok, dar tatuaj temporar e prostie. Mi se asociază cu berea nealcoolică. Mai bine beai un ceai. Deși atitudinea intolerantă care o manifest față de una și alta nu e rațională. Îți place gustul berii, care
-i problema că nu are alcool? Vrei un tattoo pe 3 ani? No problemo. Totuși mie mi se pare oricum dezgustător. Posibil sunt gândacii din capul propriu. Procesul de îmbătrânire și rigidizare a mozgului a început . Ăi mă rog…
—
Tatuarea cere responsabilitate. E ca și cum te-ai căsători. Încă mai complicat. Divorțul acum e o procedură mai simplă decât ștergerea sau acoperirea unui desen nedorit.
Continue reading “Tattoo – aspecte interioare și exterioare”