“Трансерфинг реальности” în Moldova

long-roadVadim Zeland, a descris în mai multe cărți, o teorie care se numește – “Трансерфинг реальности”.

“Трансерфинг реальности” este o viziune asupra structurii Universului și viața omului în acest ansamblu, din punct de vedere energetic. Această viziune spune că lumea constă dintr-o multitudine infinită de posibilități, iar noi, oamenii nu putem schimba soarta, dar o putem alege. Așa cum numărul de posibilități e infinit, putem alege orice ne dorim. Cum să-ți alegi bucățică cu bucățică soarta pe care ți-o dorești, cum să acumulezi energie, cum să o cheltui rațional, cum să eviți vampirii energetici și multe altele sunt descrise în acele sute de pagini și eu acum nu voi încerca să expun metodologia, pentru acest articol e suficient să cunoașteți tematica abordată de autor.

După ce am ascultat cartea audio, în fiecare dimineață mergând în transport public la birou, am recunoscut că foarte multe procedee de acolo le folosesc de mic copil: tendința de a scădea din importanța oricărui fapt sau eveniment; evitarea simțului vinovăției pentru diferite încercări în viață; ignorarea stereotipurilor, așa numitelor normalități și prejudecăți sociale, pseudo-reguli și bariere; atârnarea ușor detașată față de dorințele personale; conștientizarea gândurilor; încrederea că prin dorință și acțiune totul va fi așa cum îmi doresc sau cel puțin va fi mult mai bine decât a fost.

Am descoperit și momente noi. De exemplu, reascultând acum câteva capitole, mi-am dat seama, că printre unii răufăcători enumerați în unele exemple mă pot afla și eu. Inconștient am tendințe manipulatorii, tendințe de a învăța lumea cum să trăiască “corect”, etc. Slăbiciuni cu care lupt.

Într-o propoziție “Трансерфинг реальности” spune – cum gândești despre viață, așa viață vei avea. Dacă zici că ești sărac – sărac vei rămâne, vei merge în continuare pe linia sorții unde banii se întâlnesc rar. Dacă spui că societatea e rea, dacă urăști alcoolicii, vagabonzii, viața te va duce pe o linie unde te vei ciocni des cu aceste persoane. etc. etc. etc., fiindcă Ea nu înțelege ce e bine și ce e rău, nu are percepția de plus și minus, simplu vede la ce te gândești și cu ceva întârziere te lovește de gândurile tale în realitate.

Acum, fără a încerca de a vă convinge în adevărul celor spuse de autor sau de mine mai sus, doar să presupunem că totul e drept. Uităm de realitatea în care trăim și ne transpunem în realitatea Трансерфингului. Mă gândeam eu, mergând pe stradă  – autorul abordează totul din punct de vedere individual. Interesant dacă această viziune poate fi suprapusă peste o societate? Câți oameni din Moldova gândesc bine despre această țară și viitorul ei? Câți gândesc că suntem în rahat și se aruncă cu fraze de genul “nu mai ajungem noi în Europa!”. Folosesc “Europa” nu ca destinație directă, “Europa” ar însemna un viitor luminos și frumos în orice formă. Noi îl putem obține și singuri, dar nu mă voi adânci în asta. Acum imaginați-vă că peste 1 milion de oameni îndreaptă energie negativă peste soarta acestei țărișoare. Peste soarta a altor 2 milioane de oameni, vreo 3 mln. împreună cu ei însuși. Și dacă Zeland are dreptate, cum putem noi nimeri pe linia sorții unde dăinuie bunăstarea?

Numai să nu credeți că e suficient să gândești pozitiv, în carte se vorbește despre acțiuni, predispoziții, etc. Apropo, uitați de energie și alte cuvinte diafane, dacă nu credeți în ele. Această literatură o să vă ofere multe sfaturi simple și practice, care vor eficientiza mult timpul și efortul vostru investit în orice.

În concluzie ce pot spune…cu dispoziția existentă e greu să schimbi soarta unei țări. Am să continui să o schimb pe a mea și eventual voi contribui cu ajutor împrejur, dacă acel “împrejur” cu adevărat și-o dorește.

Viața de dimineață

Am trei vieți într-o zi: dimineața, la serviciu și seara.

Ca și mulți locuitori ai capitalei încep lucrul la ora nouă. Am setată alarma la șapte. Nu folosesc niciodată Snooze. Cam în cinci – zece minute mă scol din pat. Sculatul poate fi de trei feluri: imediat; sau pornesc televizorul și mă uit la el până mi se urcă sângele la cap și mă trezesc, sau, dacă m-am culcat târziu, opresc telefonul, nu pornesc televizorul, mă culc înapoi și mai dorm 20 minute, apoi singur mă trezesc și sar în picioare [excepție].

Apoi mă îmbrac. Fac niște mișcări necoordonate, asimetrice și aritmice, pentru a împrăștia lichidul spre membrele extreme. Urmează încălzirea umerilor, a spatelui și genunchilor [vreo 3-4 min]. Apoi fac vreo patru seturi de exerciții din următoarele posibile:

  • flotările [în pumni, degete sau sub piept] se fac exploziv, la viteză. Acest exercițiu nu mărește volumul muscular, crește puterea și viteza loviturii.
  • ridicarea a niște greutăți mici de 3kg, folosind umerii [lateral-50 și în față-100, sau foarte rar bicepsul – vreo 3,4 sute],
  • abdomenul [aici sunt slab, cu greu fac 50 ridicări a torsului, plus vreo 20 a picioarelor] apără organele interne de loviturile exterioare.
  • kata Sanchin [aici este prezentată de către Sensei Morio Higaonna].
  • lovituri cu palma și partea dorsala a acesteia  în makiwara [2, 3 sute]. Întărește țesuturile pentru blocări sau lovituri, plus trezește vecinii dedesubt.
  • lovituri cu antebrațul într-un par de lemn [până la durere greu suportabilă]. Întărește țesuturile osoase, pentru blocarea loviturilor aplicate cu membrele sau obiecte tari a răuvoitorilor.

Ordinea este diferită, așa cum e dimineața – îmi permit să improvizez.

Apoi pun la fiert apă, pentru ceai [negru sau verde, cu miere]. Între timp fac baie [duș].

Îmi aranjez totul frumos pe o măsuță mică și mă așez comod în fața ecranului. Mă uit la un serial, de obicei din astea care durează 20 minute. Ultimul timp – Friends, o metodă foarte bună de ați ridica dispoziția pentru întreaga zi cu minim efort. Mănânc dulciuri sau sandwichiuri. Apoi îmi spăl dinții și  mă îmbrac. Mă gândesc ce muzică am să ascult și îmi aleg căștile. Merg la serviciu pe jos, vreo 20 minute. O distanță perfectă: nu prea lungă -pentru a nu fi nevoie de a lua transport, nu prea scurtă – suficient cât plăcuta plimbare să se transforme în alt exercițiu. Pe drum încerc să privesc în depărtare, la vârfurile copacilor sau balcoanele clădirilor, astfel îmi relaxez ochii; urmează o zi întreagă la calculator.

Ingredientul principal în construirea vieții de dimineață este lipsa grăbii. Chiar dacă știu că voi întârzia cu 5-10 minute la birou, am să fac totul exact cum am descris mai sus, fără modificarea componentelor sau a ritmului.

Viața aceasta, ce durează 2 ore dimineața, pentru mine e foarte importantă. Urăsc să mă trezesc și nemâncat să plec undeva. Când veneam student la Ch, Tata îmi spunea să nu economisesc niciodată pe mâncare, așa și fac; dar pe lângă asta am deprins și un regim strict – să mănânc minim 3 ori pe zi. Nu-mi place să mă grăbesc. Nu-mi place să calc cu piciorul din pat direct în birou. Nu-mi place să mănânc la masa calculatorului. Nu-mi place să încep ziua cu viața altcuiva decât a mea.

Țin mult la fiecare dimineață. De ele depinde întreaga-mi Viață.

Life is beautiful!

Razele soarelui m-au încălzit, însă nu atât de tare ca să-mi pierd mințile. Nici alegerea Președintelui nu tare m-a corupt. Concluzia a venit de la sine, fărâmitură cu fărâmitură, cuvânt cu cuvânt, cifră cu cifră.

Frământam textul de vreo lună și ca în alte cazuri eram gata să-l abandonez, mai mult din motiv că mi s-a părut, banal/evident. Dar o discuție la masă cu colegii, în care mi-am expus părerea și am primit un șir de contraargumente, care oricum mi s-au părut irelevante m-au împins seara să tapez totul pe ecranul macului meu; poate chiar nu am dreptate – de asta am nevoie de părerea ”ta”.

Și am lăsat totul să curgă:

Indiferent de cum îmi va reuși să scriu acest articol, fiindcă nu mă pricep la litere, adevărul care vreau să-l povestesc rămâne irefutabil.

Despre ce vreau să vorbesc e absolut banal, dar minunat în același timp: noi trăim mai bine decât înainte! Mai bine ca acum 10, 50, 100, 1000 ani. Omenirea face uneori doi pași în urmă, dar apoi sare cu cinci, șase. Cât nu vi s-ar părea viața de injustă și urâtă la moment, de fapt este o viața care e mult mai bogată de posibilități și de bunătate.

Nu încerc să compar o zonă geografică cu alta, o pătura socială cu alta, încerc să compar aceleași unități cu ele înseși în trecut. Abordez doar valorile medii, excepții sunt ori unde și mi-ar încurca să adopt o lege generală.

Ca să fie mai simplu și să înțeleg dacă am dreptate, am căutat teoria în cele mai importante aspecte ale vieții:

Educația – cu toate contractele, corupția, neprofesionalismul din instituții – “omul mediu” este mult mai dotat cu cunoștințe decât strămoșii săi. Majoritatea pot citi și scrie, raportul  care acum 60-100 de ani era invers [nu așa demult, 1-2 generații în urmă] . Închipuiți-vă pe o singură secundă că nu ați putea citi, nu ați avea acces la această tehnică de comunicare, ce va-ți face? Cât de limitați am fi? Astăzi ni se pare că să citești este la fel de normal cum e să vorbești, dar nu toți au avut așa acces la ”carte”. Video pentru meditație.

Medicină – ceea ce 6,7 decenii în urmă putea fi o pandemie, cum ar fi: tifos, tuberculoză, ciumă, etc. astăzi e o boală. Boală mi se asociază cu ceva tratabil, relativ ușor. Secole în urmă o febră putea pune în pericol viața oricui, o naștere era un risc mare, nu mai vorbesc de lipsa echipamentului, noțiunii de sterilitate, vaccinelor ș.a. Nu este exclus că nepoții noștri vor deține leacul SIDA și a cancerului într-o singură pastilă, așa cum noi acum prevenim Titanus, tratăm Hepatite, etc. Video pentru meditație.

Politică – e murdară, dar e mai transparentă 🙂 Se fac în continuare multe porcării și totul e  o conspirație putredă, dar celor ce stau sus le mai scapă câte ceva. Cea mai importantă structură, față de care politicienii poartă frică este presa. Iar cu apariția și dezvoltarea Internetului și a tehnologiilor de comunicație, fiecare poate fi jurnalist. Ce facem ca să ne apărăm? STRIGĂM!

Existența număratelor convenții, tratate, legi, înțelegeri, organizații, ș.a.m.d. parțial creează și impune spre respectarea unui cadru legal, menit să apere societatea statelor.

Infrastructură – drumurile sunt asfaltate, într-o țară mai bine, în alta mai rău. Străzile sunt luminate. În Moldova avem “Alimentare”, Farmacii și chioșcuri cu țigări la fiecare colț. Ce mai trebuie pentru fericire?

Aglomerate, învechite, vulgare, dar merg la fiecare 2-5 minute. Se opresc la picioarele tale.   Și totul doar pentru 3 lei! Știți, sunt oameni din țări mai dezvoltate care ne invidiază că avem “marșrutși”.

Canalizare, apă caldă, rece, lumină, internet, telefon, străzi măturate, nisip pe gheață, chioșcuri electronice de plăți…

Comunicații – îmi aduc aminte cum am văzut prima dată un telefon mobil, s-a întâmplat suficient de târziu, deci nu semăna cu o cărămidă, dar oricum era mare, sur, ca să vorbești trebuia să deschizi un căpăcel, care descoperea tastiera, iar la capăt avea microfonul. Convorbirile erau foarte scumpe și SMS-urile la fel.

Astăzi mergi pe drum și tot vezi oferte: vorbește mai ieftin în rețea, vorbește gratuit cu un număr ales, scrie mesaje nelimitat, navighează pe net! Telefonia mobilă este atât de ieftină că copii de la 5 ani și bătrânii peste 70 poartă cu ei iPhone -uri, Samsung -uri, etc. Oameni deja se indignează de ce nu pot vorbi gratuit până nu li se oprește bateria. Ar fi fine să existe așa pachet “Cât ține bateria”.

Mâncare – în unele locuri ale planetei această fostă cândva problemă a fost rezolvată cu prea mare succes, că acum autoritățile se luptă cu obezitatea. Tehnologiile de producere a produselor alimentare devin mai eficiente din an în an. Nu neapărat mâncăm sănătos, dar mâncăm și ne place! Nu mai există acel challenge de a avea o însărcinată acasă, mergi în supermarket și ai vara și iarna căpșuni, avocado, costițe, migdale, somon, caracatițe, coadă de maimuță, limbă de bursuc și tort “Poveste”!

Tehnologii – telefoane mobile, PC-uri, mașini de spălat, de bărbierit, autoturisme, avioane – noi putem zbura băi!, cuptoare cu microunde, echipament medical, metrou, iPod-uri, becul, prezervativele! … Video pentru meditație – ”Give it a second! It’s going to space!

Securitatea – mass media care veșnic se fugăresc după click -uri și rating au format o imagine extra negativă în mintea societății – trăim într-o lume sălbatică! Cei din S.U.A. nu se opresc de a cumpăra arme de foc și tot de ei se apără, și tot pe ei se împușcă. Numărul de crime e mare, fiindcă în sfârșit a început să fie contabilizat! de vreo 60 de ani.

Cei care practică acum artele marțiale pentru auto apărare, sunt proști. Doar 20-30{6e6e7e4a7a81bd37c04d0033ae6157d0a7fc5cebe95b016083e7f592fdc678a1} din motivul de ale practica trebuie să aibă la bază capacitatea de a se lupta fizic, în rest este învățarea de a trăi fericit și armonios cu lumea înconjurătoare, de a dezvolta modestia și înțelepciunea. Cu sute de ani în urmă, pericolul putea veni din orice direcție, oamenii erau omorâți de hoți, de soldați, de mercenari, de vecini și practic la nimeni nu-i păsa. Nu se formau anchete. Tocmai de asta și s-au dezvoltat atât de mult artele marțiale. Acum însă situația s-a schimbat mult. Societatea are frică de Poliție. Și e bine, e normal. În majoritatea cazurilor ai să primești un pumn în maxilar, ei și mare scofală.

Violuri? Să vedeți voi câte violuri erau înainte, când venea boierul să-și ia ”ce-i aparține”, când se opreau mercenarii în vreun sat pe drum spre front, când bărbatul nu era acasă și vecinului ”i se scula”.

Companiile mari  au devenit social orientate. Împreună cu dezvoltarea rețelelor sociale acestea pun valoare pe părerile clienților și a celor potențiali. Nu se mai ia în calcul doar Cererea, dar și emoțiile, experiența, doleanțele.

———————————————————–

Sunt multe daune care vin odată cu evoluția, dar incomparabil puține față de avantajele primite.

Toate cele de mai sus nu înseamnă că trebuie să fim resemnați, că nu trebuie să tindem la ceva mai bun, să perfecționăm procesele; înseamnă că trezindu-ne dimineața trebuie să fim mulțumiți de ceea ce avem deja. Multe din cele obținute se datorează picăturilor de sudoare, râurilor de sânge, vieților pierdute de cei care au crezut că poate fi mai bine. Și noi le-am moștenit gratuit, stând de multe ori cu fundul pe scaun și scriind așa articole ca mine. Video pentru meditație – ”I have a dream”.

7 Aprilie 2009

Nu contează cu ce s-a terminat, că au fost infiltrate servicii antrenate special pentru a destabiliza situația. Generația noastră și alte care s-au alăturat am avut un singur glas, un singur mesaj, am fost uniți și am făcut Schimbarea. Însă noi nu putem conduce țara, am lăsat-o în mâinile celor în care am avut încredere. Sper să nu uite cu ce jertfe a avut loc întoarcerea carului, buturuga încă va tânji mult.