De obicei îmi plac evenimentele la care particip mai mult sau mai puțin întimplător, cam așa s-a întîmplat cu TEDx Chișinău.
Și înainte și în timpul, și probabil după eveniment, oamenii m-au întrebat de ce am decis să merg în ultiumul moment la eveniment și în general cum mi se pare. Ei bine, mai întii să spun de ce am ajuns la ultimul moment, fiindcă nu m-am înteresat, fiindcă încerc să fac doar cîteva chestii at a time și pe asta nu am făcut-o. Acum ce m-a convins, dintr-un tweet pe care l-am scris venind acasă de la antrenament, am ajuns să vorbesc în private cu Oleg și combinația de cuvinte ce și-a făcut lucru a fost “o data pe an”. Alt argument pe care l-am adus altora a fost: dacă am de ales de a sta acasă să ma uit la tv, să stau pe facebook, să citesc sau chiar să fac ceva mișcare, cu certitudine aleg TEDx Chisinau. Dar desigur, aceste motive nu ar fi avut valoare, dacă cîțiva ani în urmă nu mi-aș fi creat o mare atracție față de toate speechurile care le-am urmarit pe TED.com
Acum, ce aș dori să fac, este să relatez cum s-a petrecut totul prin ochii mei subiectivi:
Înainte de toate, vreau să aduc sincere mulțumiri echipei ce a organizat totul, mi se pare grozav faptul că TED în sfîrșit a devenit și TEDx Chișinău. Avem nevoie de așa evenimente.
pe rînd:
Kyra GAUNT – a fost prima, pînă m-am acomodat cu sala, cu sunetul, cu totul, am scapat jumate din speechul său, greșeala mea cred, totuși problema prezentată de ea “plictiseala în clasă” este una actuală și pentru noi, soluțiile ei personale: de a trata pe fiecare elev/student ca pe un adult, de a permite să vorbească mai mult elevii, etc. mi s-au parut ok, atât.
Dumitru Alaiba – ideea sa, dezvoltată de la efectul butterfly mi-a cuprins atenția. A încercat să identifice care ar fi motivele succesului economic a unor orașe și state europene. La fel am capătat un pronostic optimist referitor la R. Moldova, dar mi-i înteresant cum putem ajunge acolo. În general cred că această tematică necesită o analiză mai amplă. Prezentarea a fost superficială, deși subiectul este unul captivant. Sunt sigur dacă ne vorbea în română, Dumitru avea să ne povestească mult mai multe.
Vincent Noth – după mine a fost cel mai bun speaker al zilei, în calitate de orator vorbesc. Mi-a plăcut și tema sa, sunt de acord cu excesul de tehnologii care există în zilele noastre și plictiseala pe care o aduc cu timpul în interiorul nostru. Nu vorbesc de renunțare, ci de diversificarea activităților. Cînd tot te uiți la TV, www, etc. începi doar să primești informație, pe care cu timpul nu o mai prelucrezi, e un fel de supraponderare, capul nu mai gîndește, nu mai creează, nu mai visează. Familiile care au televizor în dormitor fac de nush cîte ori mai puțin sex!
Pavel Zingan – știe în ce e tare și în ce e slab, a ales de la început să vorbească în rusă and he did the right choice. A vorbit frumos, a fost înteresant, dar incomplet, pînă la urmă nu am înțeles prea multe care e visul său.
Cristian Ziliberberg – vrea să știe cum poate fi creată o organizație perfectă, cel putin așa am ințeles eu, dar în general “takaia”.
Dumitru Dediu – nu tebuia să-și împartă speechul în două, mai ales ca prima temă este atît de exploatată – sursele de energie alternativă. Iar combinarea extremelor mi-a trezit ceva atenție, păcat ca am înțeles ce vrea să spună abia la sfîrșit.
Kalman Mizsei – mi-a plăcut, mi se pare un act curajos ca străin fiind să arăți reprezentanților altei țări că ea de fapt sucks și atît timp cît are dreptate, bine că ne spune.
Vitalie Eşanu – a fost brilliant! simplu, clar, nostim și actual.
Sorin Hadârcă – a avut, ca de obicei, un slideshow foarte original și bine structurat. Economist fiind, a încercat să vină cu o nouă soluție pentru impasul economic moldav, ceva între comunism și capitalism.
Alexandru Zgardan – fostul meu profesor de drept economic, a încercat să ne deschidă ochii la faptul că avem o problemă demografică, cu atît mai mult că nu prezentăm o atracție pentru imigranți. Mie mi se pare asta o problemă mică pe fonul suprapopulării globale, dar dacă vrem să păstrăm poporul moldovenesc, trebuie să scoatem televizoarele din dormitor.
Ion Grosu – cum am spus și pe Twitter, a fost o decizie bună ca Ionutz să vorbească la urmă, a încheiat totul cu o notă foarte hazlie. Dar, mesajul său cu înregistrarea ideilor noastre este foarte utilă, pe măsură ce uităm totul foarte repede. Cred că pînă am ajuns acasa, deja am uitat 30{6e6e7e4a7a81bd37c04d0033ae6157d0a7fc5cebe95b016083e7f592fdc678a1} din ce am ascultat azi. Dar știu că o să-mi aduc aminte cînd am nevoie.
ALTELE – nu mă voi opri mult la aspecte tehnice, tehnica treb testată și chiar așa uneori ne înșală; ar fi bine ca toți speakerii înainte de eveniment să vadă cum arată prezentările lor pe ecranele de proiectare; cred că ar fi bine să fie 2 ori pe an și doar jumate de zi, chiar e complicat să asculți atîțea oameni într-o singură zi.
LIMBA – aici am două variante, dacă a existat vreo constrîngere organizațională ca speakerii să vorbească în engleză, atunci ok, cred și nici nu întreb care-i. Dacă nu au fost așa, atunci what the hack? Sunt sigur că mulți din baieți ar fi povestit mult mai multe și mai relevante în limba română. De parcă eram la cursuri începătoare de engleză. Pentru asta bravo lui Vitalie(ro) și Pavel(ru). Nici eu nu știu la perfecție eng. și au fost vreo 2 momente cînd din cauza unui cuvînt necunoscut nu am înțeles ideea întreagă.
CONCLUZIE – Eu am ieșit din sală cu noi întrebări, idei, confirmări și dezaprobări, din această cauză pot spune că am petrecut timpul NOT BORING AT ALL.