Sport. Există lucruri care ar fi bine să nu poarte o definiție exactă. Eu aș prefera să-i spun “mișcare”, nu sport; mi se pare mult mai natural, mai integru, mai corect. Pentru cei care nu practică regulat mișcarea, “sportul” este un termen șoc – asociat cu o activitate forțată, violentă ce trebuie îndeplinită imediat după somn, ce durează mult, cu șiroaie de transpirație, cu febre musculare, competitivă și stresantă.
Dacă încerci să pomenești unui alcoolic, fumător sau obez de sport – se crucește. Eu i-aș propune să facă pentru început o simplă plimbare, în fiecare zi. Aceasta mi se pare cea mai naturală formă a mișcării, plăcută și relaxantă.
– Hai să ne plimbăm puțin.
—
Aș împărți oamenii în trei categorii:
1. Cei care nu vor să audă de mișcare. Nu vorbesc neapărat de cei ce se închină țigării sau paharului. Vorbesc de oameni care cu vreo ocazie mai trag și un fotbal, dar în linii generale sunt fermi convinși că nu au nevoie de mișcare regulată. Sunt implicați în joburi și jocuri intelectuale. S-au “dedicat” literelor și cifrelor. Pentru ei corpul, mintea și spiritul sunt entități bine separate. Da, știu că se pot îmbolnăvi, pot trăi mai puțin, dar iarăși, asta e problema directă a corpului. Nu prezintă nici o legătură directă cu celelalte părți metafizice.
2. Cei ce fac sport regulat. Iaca ei chiar fac sport, nu mișcare. O fac cu regularitate, cu devotament. Sunt fermi convinși că așa devin mai puternici, mai sănătoși, chiar își asigură o poziție socială, acum în timpul când sportul a devenit o modă (s-a trecut de la mașini, la palate, la telefoane, iar acum – la sport). Dar pentru ei la fel corpul, mintea și spiritul stau în sertare diferite.
3. și a treia categorie.
—
Suntem un întreg. O schimbare în univers schimbă totul împrejur, în diferite proporții, dar schimbă. O mică schimbare în noi, ne schimbă total. Îmi place uneori să duc lucrurile la absurd, pentru a le face mai clare. Ai tăiat o unghie sau apendicita, ai făcut zece flotări, ai citit o poezie, ai făcut dimineața sex, ai bărbierit părul de pe piept … cu ceva întârziere schimbările se vor răspândi ca un virus în tot ceea ce ești “Tu”: pe corp, în corp, mintea, caracterul, sufletul.
~ Înotul îmi întărește mușchii spatelui, îmi formează umerii, îmi distruge pielea (clorul în bazin), îmi antrenează răbdarea, mă eliberează de griji, îmi ascute atenția la detalii, forța de focalizare, îmi mărește volumul plămânilor, dă putere inimii, întinde ligamentele. Schimbările se produc mult după ieșirea din apă, la birou, acasă, în somn.
~ Artele marțiale îmi măresc viteza reacției, mă învață tehnici de apărare și atac, mă fac fizic mai rezistent și puternic; mă învață să urmăresc comportamentul uman, inclusiv al meu, să fiu politicos, să știu a calcula corect distanța, mă ajută să iau repede decizii corecte; să comunic cu oamenii – să exprim o poziție fermă, să ascult cu răbdare o părere opusă, să revin cu replică constructivă.
~ Cărțile îmi dezvoltă imaginația, tehnica scrisului, îmi oferă inspirație și mă relaxează transportându-mă în alte lumi. Îmi oferă cunoștințe și motivație pentru mai multă mișcare, împreună cu sportul zidesc un fundament mai puternic al caracterului.
[…]
—
Sportul reprezintă o serie de mișcări repetate (nu mă refer la Șah) ce au un scop final comun. La general, din modesta mea experiență, am observat – cu cât activitatea este mai monotonă, mai plictisitoare – cu atât mai multe înveți, cu atât mai bine înveți, cu atât mai puternic și echilibrat devii.
Aș putea compara tenisul de masă cu ciclismul la distanțe mari. Fiindcă le-am făcut ambele și știu despre ce vorbesc. Ani de tenis la rând mi-au oferit multă dispoziție bună, nervi încinși și mi-au ascuțit mult reacția. Dar nu am simțit niciodată schimbări de proporții mari și efecte de lungă durată, chiar și după 4 ore de joc. E prea dinamic pentru a săpa adânc în Tine, lasă doar urme la suprafață. În schimb plimbările cu bicicleta, din viața mea, de peste 100 km le pot număra pe degetele unei mâni. Însă acele 5-6 ore de pedalare au dărâmat pereți putrezi în mine și au zidit alții noi.
Cum spuneam, orice mișcare produce o schimbare. Simplu unele sapă la rădăcinile Eului nostru, altele doar gâdilă ca vântul frunzele.
—
Aici este de fapt acolo unde am vrut să ajung – mișcarea, sportul ajută nu doar corpului dar și minții, și sufletului. Mens sana in corpore sano. După o fugă de dimineață, toată ziua ai mai multă energie, ideile vin mai ușor, lucrul intelectual se transformă din chin în plăcere, fiindcă creierul lucrează cu mai puțin efort.
Lumea se transformă și asta bucură. Tot mai des văd oameni care fac sport performant la un nivel cu business de succes. Nu știu dacă fac mișcare pentru a fi mai eficienți la birou sau fac bani, pentru a câștiga timp și acoperi cheltuielile pentru antrenamente, dar la acest nivel nu mai contează 🙂
—
Mai am o teorie și cu asta închei: cu cât mișcările sunt mai lente, cu atât schimbările au loc mai aproape de spirit și energetica omului. Box -> Yoga -> Qigong. Primul cel mult pătrunde la nivelul caracterului. Yoga dezvoltă atât corpul, cât filosofia omului și energetica. Qigong, în care mișcarea aproape lipsește, teoretic poate oferi atâta energie în cât ai putea lecui cu ea alți oameni.
Ultimul nivel ar fi meditațiile – când mișcările au loc doar la nivel energetic și mintal.
P.S. Nu vreau să fac reclamă Sportului sau să propag un mod de viață sănătos. Vreau să spun că făcând regulat mișcare devii un specialist mai bun, un tată mai bun, o mamă mai bună, un conducător mai bun, un scriitor mai bun, un Om mai bun.
~ Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ~