Mită la drum

Nu știu șini și cum se uită la mită.

Știu că mulți se gândesc că e pedeapsă de la Dumnezău peste șoferi. Metodă mârșavă de a hrăni familiile polițailor.

Niciodată nu am fost oprit pe nedrept și chiar dacă uneori slujutorii lejii se ascundeau pe după copaci, oricum mă opreau pentru vreo încălcare. Odată am mers pe contrasens. Odată am mers cu 76km/h printr-un sat. Și cam atât. Puțin, nu? Mie mi se pare puțin.

Prima dată a trebuit să achit 400 lei și am achitat 200 în aceeași zi la casa băncii. A doua 600, nu aveam cash, am împrumutat și am achitat 300 în aceeași zi la casa băncii.

De ce nu dau mită? Nu voi nega, nu pot da și bla bla bla, onoare, scârbă și mărjeli. Nu am dat mită, fiindcă am vrut să achit full price, să-mi asum toată responsabilitatea, benficiind doar de reducerea primelor 72 ore (cred că-s 72). Doar așa mă pot motiva/pedepsi pentru a nu mai încălca regulile pe viitor, nu de dragul domnului locotenent Căldare, dar fiindcă mie frică de viața și sănătatea celor din afara și interiorul mașinii.

Apropo, așa mi se pare și mai cost efficient. Mai bine 2 ori câte 200, decât 15 câte 50 lei.

Și altceva, timpul câștigat, chiar dacă mergi cu 150 km/h ai să aduni maxim 30 min în minus – în țara asta de “azvârlă un băț de la un capăt la altul”. Și Dumnezău cu tine, depășăști’mă! DAFAI DASFIDANIA!

P.S. mii de scuze iubitorilor și păzitorilor gramaticii și ortografiei limbii române.