*Dacă sincer, e tare greu de ales titlu pentru așa texte
Nu vezi pădurea de copaci
din cauza
Se zice că una din tehnicile meditației este de a te observa dintr-o parte. Nu neapărat să încerci să oprești fluxul de gânduri, dar să vezi gândurile și pe tine care le generează de la o distanță.
Nu susțin că meditez, dar după ce am ascultat asta (All it takes is 10 mindful minutes min 5:40) , mi-am dat seama că există o paralelă între ceea ce fac eu uneori și între această tehnică de meditație.
Dacă lași conștiința să activeze doar din interior, să privească și să analizeze lumea din jur ca prin ”ochiul ușii”, e o perspectivă destul de îngustă. Dacă deschizi ușa, ieși afară și vezi cum e amplasată ușa, scara, blocul, strada… în această lume, e altă perspectivă. Dacă mai faci un pas și te uiți cum e amplasată această lume în Univers, perspectiva devine și mai largă.
De exemplu, scena din filmul Passengers (mai jos) m-a inspirat să privesc altfel momentul când eu înot în bazin, afară, sub cerul liber. Încerc să mă văd 3D în acest mic bazin, săpat și betonat în pământ. Și toată această scenă e micuță, se vede tot Pământul mic, în jur cosmos negru și vast, și eu mic, înot în acest bazin de 25m, mic, pe acest Pământ mic, în acest Univers mare. Te uiți la asta și te minunezi. Senzația e de parcă niște palme mari cu apă în ele te-au ridicat undeva sus în aer și tu înoți acolo, înconjurat de nimic și doar aceste palme țin apa în care înoți și nimic altceva nu contează în acel moment.
Și înțelegi că frumos poate fi nu doar în filme, dar frumos este în realitate.
Bunicii mele Florica, foarte des îi plăcea să se minuneze de lucrurile simple din jur și să-i inspire și pe alții de aceste minunății. Se uita la flori, la copaci, la insecte, la cum cresc legumele în pământ și zicea ”uite, asta doar e o minune, creată de Dumnezeu”. La cum creșteau puii, la cum putea aduna curca curculițele sub ea, la cum răsar ghioceii primăvara.
Poate de la ea, poate nu, mie îmi place să mă minunez de tot ce avem împrejur. Viața în oceane, complexitatea conștiinței și relațiilor la care a ajuns specia umană și foarte des, la această planetă pe care trăim noi. Mică, dar cu atmosferă, cu lună, cu izvoare, cu zăpadă, cu bronzat pe plajă, cu pescuit, cu munți ce se înalță an de an, animale cu blană și fără, câini și pisici, acești mici și drăgălași pui de oameni pe care îi creștem, economie mondială, războaie, pustiuri, literatură, sunete, muzică, aparat auditiv, vestibular, autoturisme 4×4, keyless go, arome, geamuri transparente, săpun ce spală mâinile, oxigen, plămâni, inimi și sânge, vitamine, proteine, nouri, vânt, săruturi și orgasm.
Poți să te gândești la toate astea așa, din depărtare, dar efectul e mai puternic când vezi astfel lucrurile și oamenii din imediata ta apropiere.
Această tehnică ajută și la autoanaliză, autodisciplină și autocorecție. E important să te privești dintr-o parte. Pentru a te încadra într-un tablou mai mare. Pentru a vedea cum te porți cu alți oameni și ce cred ei despre tine. Pentru a analiza cum te porți cu natura și cu tine însuți. Pentru a putea anticipa anumite situații, pentru a te vizualiza în viitor, nu a trăi cum o fi. Pentru a înțelege cum reacționezi la anumiți stimuli azi și pentru a schimba asta mâine.
Iaca înoți singur pe o pistă, închizi ochii și te vezi de departe, din cosmos, și tu ești, exiști, faci ceva important pentru tine și mai puțin pentru restul, zboară meteoriți, comete, iar tu înoți și speri acest Paradis și tu în el să mai existe, încă și încă…
~ Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ~