Am fost duminica la concursul “Oratorul anului 2012”, organizat de Clubul oratorilor, să-mi susțin moral fratele și să mai văd cu ce răsuflă tinerimea.
Cred că erau în jur de 60-80 de participanți, așa la ochi. Majoritatea cuprinși între vârsta 18-23 ani.
Tema a fost “Îmi las zona de confort atunci când…”. Captivant, bună temă pentru tineri, pentru cei care mai des trebuie să ridice fundurile de la cald.
În general prezentările se împărțeau în două: ori cu un conținut bun, dar prestație slabă; ori invers. Puțini care au reușit frumos, cu intonație să povestească ceva interesant. Încă mai puțini au fost cei care au reușit să convingă ascultătorul că merită de părăsit zona de confort, deși pentru toți e clar că trebuie.
Am desprins două idei bune, nu sunt noi, dar mi-a plăcut să le retrăiesc în acea sală plină de viitor moldav:
– când îți construiești zona de confort, ai grijă să nu o încalci pe cea a “vecinului”.
– în principiu, părăsim zona de confort ca să o lărgim pe cea din care am ieșit.
Cât trăim ne lovim de nevoi și ambiții. Avem de ales, răbdăm sau schimbăm. Când schimbăm – ne ridicăm din fotoliu, dăm din coate, iar apoi tragem fotoliu după noi și iar ne așezăm. Așa pas cu pas lărgim zona în sus – jos, dreapta – stânga. Ca un pantomim împingem pereții unei sfere imaginare spre infinit. Apoi, când suntem obosiți sau considerăm că zona e suficient de largă – ne oprim.
După primii zece vorbitori ideile au început să se repete. În joc s-a pus intonația și ținuta. În astfel de concursuri e bine să începi printre primii, cu cât se scurg participanții, cu atât riscul de a plictisi juriul e mai mare.
Pentru statistică, a fost și un vorbitor de rusă, cel puțin cât am fost în sală. De fapt îmi pare rău, aș fi dorit să fie mai mulți. Sunt buni oratori.
Urmează finala – 22 decembrie, ASEM, bloc F, sala 203, ora 11:00. Vă îndemn să părăsiți zona de confort a patului vostru și să veniți.