Permanent mă uit la ceas. Fie asta la “microundele” din bucătărie, la radioul din cameră, la laptop, la telefon, pe pereți, pe panoul mașinilor, la ceasul de mână în bazin, pe stradă…
Mă uit când mă trezesc, să reușesc să fac exerciții, mă uit să reușesc să mănânc înainte de a ieși din casă, când sunt în transport să reușesc la birou, când am sarcini cu deadline, când mi-i foame, dar până la masă mai este o oră; înainte de meeting, înainte de a intra la bazin, când fac o plimbare; imediat ce ajung acasă, ca să înțeleg pentru ce îmi mai rămâne timp; când citesc, dar trebuie deja să mă culc, fiindcă mâine iar trebuie să mă uit la acest ceas, pentru a reuși din nou totul …
când trebuie să fug de la birou pentru a vizita un medic, avocat, bancher, notar, prieten…
când trebuie să achit “comunalele”, iar Aurica lucrează până la patru.
când mă joc la telefon, ca să uit de timp.
când e sâmbătă, dar mă gândesc că îl loc de somn aș reuși să fac ceva mai util.
timpul mă stresează.
hai să omorâm timpul!