Ambuteiaj inspirațional

L-am numit așa, dar nu e chair corect. Am permanent idei noi și le învârt în cap – cum să le aranjez pe Blog.

Aș spune că am lipsă de timp. Seara ajung pe la 22 acasă, obosit. În weekend fac(em) curat, ne uităm la filme, ieșim cu prietenii, bazin, bicla, citit. Citesc mult mai mult. Nu foarte mult, dar comparativ cu trecutul, pe lângă 30 min după masă la lucru, am adăugat zilele de sâmbătă și duminică. Dar nu pot da vina pe timp, dacă vrei să faci ceva cu adevărat – găsești timp.

Am pierdut deprinderea de a scrie regulat (regula mea fiind o dată pe lună). Trebuie să recunosc. Posibil doar așa, uitându-mă direct în ochiu’mi și spunându-mi adevărul voi rezolva problema.

Problema – există oare vreo problema? Asta încă nu am decis. Nu e strașnic dacă mă lepăd de o ocupație. Nu poți face totul în viață. Dacă nu-ți place și nici nu aduce venit/valoare, las-o baltă. Dar nu am decis.

Respectiv(no), am scris acest mic post, așa cum împinge omul mașina pentru a porni motorul, în speranță că mi se vor curăți bujiile și iar voi înșira noi emoții pe ecranul meu și al vostru.

P.S. nu-mi place că se face ”reparații” în tot orașul odată. E haos. Ambuteiaje rutiere. Nu e normal. Mizerie!