Când emoțiile te domină, e bine să faci o pauză.
Pauza uneori durează și e bine să o întrerupi, forțat.
Nu am mai scris nimic “din suflet” de ceva timp. Orice activitate fără exercițiu piere. Inspirația s-a transformat într-un Dumnezeu, e peste tot și nicăieri. O torbă de idei traversează dintr-o ureche spre alta, o tonă de emoții îmi dau aripi apoi mă lovesc de realitate. Circumstanțele nu contează.
Nu am fost chiar leneș, lucrez la un articol de ceva timp, dar e strașnic. Vorbesc în el despre diferența de a lupta pentru învinge un oponent în bătaie și a lupta pentru a cuceri o femeie..
Dar cât nu pot screme nimic bun de publicat, am decis să scriu despre cum se aleg ciubotele de iarnă.
—
Sunt câteva chestii materiale de care sunt pasionat rău: rucsace, ceasuri, cuțite și încălțăminte.
Ai mei i-au dat o sumă de bani celui mai mic să-și ia niște încălțări de iarnă. A aruncat banii în vânt. Păcat.
Deci, sania se face vara, respectiv pentru următorul sezon:
Mai întâi trebuie setate obiectivele. Dacă circulați doar cu mașina, atunci puteți purta și “adidași” sau pantofi, cum o fac mulți. Dacă nu, e bine ca ciubotele să păstreze piciorul cald minim 1 oră la un ger de minus 10-15 grade celsius. Să nu permită intrarea umezelii pe timp de ploaie sau topirea zăpezii. Să permită ”răsuflarea” piciorului. Să nu lunece prea tare pe gheață. Să fie comode, ușoare, rezistente – minim 3, 4 ierni. Și să arate ok.
– Talpa trebuie sa fie cât mai groasă. Minimum 2 cm. Asta răspunde într-un raport f mare de izolarea piciorului de frigul de afară. Conform legilor fizicii aerul rece coboară în jos, respectiv cel mai frig e la picioare, în plus temperatură circulă mai ușor când are un conductor solid, în cazul de față – talpa ciubotei.
– Pielea întoarsă e mai rezistentă la umezeală și temperaturi scăzute. Deși se întreține mai greu. Eu am o pereche de bocanci 5 ani vechime, îi frec cu o perie aspră când se fac bătături pe piele și 1 dată pe lună dau cu spray rezistent la apă. Tot ceas!
– Talpa trebuie să fie cusută de piele! Fără explicații. Cusută!
– Eu aleg ciubote cât de cât înalte. Ce folos din tot restul dacă vă intră zăpada pe dinafară?
– Șireturi, nu fermoare. Șireturile sunt “veșnice”, în sens că pot fi ușor schimbate fără a umbla la meșteri. În plus prin fermoar trece apa!
– Bocancul trebuie să fie de-a-ntregul. “Limba” trebuie să fie cusută de bază cu bucăți de piele moale sau cel puțin materie, care să permită flexibilitate, dar să nu lașe zăpada sau apa să se strecoare printre șireturi.
– Talpa e bine să fie moale. Luați în considerație că la ger și așa se întărește. Cu cât mai tare, cu atât mai probabil să vă rupeți capul pe gheață, scări, etc.
– Blana nu neapărat să fie lungă, stufoasă, etc. Mai bine scurtă și deasă. De dorit naturală, nu transpiră piciorul așa tare.
– Pe ger mare e mai bine să purtați două perechi de ciorapi subțiri, de bumbac, decât o pereche groasă. Ciorapi de lână aspră nu sfătui, prin casă sunt buni, dar nu în bocanci. Irită pielea, piciorul transpiră, apoi îngheață.
Designul fiecare își alege singur, dar din experiența proprie ciubote elegante și bune nu există. Eu am încălțăminte de schimb în birou. Dacă să vorbesc de branduri, am două preferate – Camper și Adidas.
Când aparent treaba era gata, aruncam apa, spălam căldarea, clăteam petica și puneam ciubotele lângă sobă sau calorifer, la uscat. Continue reading “Spălatul încălțămintei | amintiri din copilărie”