momentele frumoase intră în viața noastră ca o mașinărie de săpat tunele. Ea aduce lumină și fericire, iar după ce pleacă lasă în urmă un gol.
așa trăim – acum ne simțim bine, iar apoi triști că momentul a trecut.
pare a fi o lege a naturii, momentele frumoase merg mână-n mână cu tristețea. dacă vă întâlniți la o petrecere, le saluți pe ambele, așa e politicos. E absurd să te ferești de “goluri” prin ocolirea momentelor frumoase. La fel pare ok să fii puțin tristuț după ce acestea au trecut. Doar atât cât ar lua să întorci capul, să vezi dacă și ea la întors.
bineînțeles că nu vorbesc despre ieșiri la bere, cumpărături noi sau vacanțe ordinare la mare. Vorbesc de experiențe … cum ai merge în Atlantida, doar pe 2 zile și ai ști că nu poți rămâne; vorbesc de testarea unei rachete ce zboară cu viteza luminii, dar care trebuie adusă înapoi și lăsată în parcare; vorbesc de întâlnirea Ei, chiar dacă știi că în câteva ore trebuie să plece.
când ești copil, te arunci în aceste momente frumoase, fără rezervă, cu mult zâmbet și naturalețe. Apoi plângi și tânjești, de ce ai fost lipsit de jucărie.
maturitatea nu e un accesoriu al vârstei. maturitatea este capacitatea de a gândi și acționa conștient. se întâlnește la copii, de multe ori lipsește la “maturi”. Continue reading “Cum sapă fericirea”