partea 3 se termină așa – ”De fapt nu te întrebi, fiindcă ești sigur – cu tine așa ceva nu se poate întâmpla, tu faci parte din altă medie aritmetică, tu nu poți intra în astfel de statistici. Dar…”.
Partea 4:
În una din zile, am luat o cursă împrejurul insulelor. Am făcut un scurt popas pe o plajă populată de maimuțe metropolitane, ce mâncau semifabricate și beau ape dulci din sticlă. Am vizitat Maya Bay, plaja unde s-a filmat ”The Beach”. Frumoasă, nisipul alb, apa blue-marin. Dar iarăși din cauza turiștilor, inclusiv a mea, aceasta semăna cu piața centrală, fiind supra-aglomerată. Era complicat să faci o fotografie în care să nu apară un om sau o barcă.
Înainte de asta am făcut scufundări, am planat printre mii de pești (video) colorați ce se roteau în jurul nostru, ademeniți de fărâmiturile de mâncare aruncate de ghizii noștri. Bine că răpitorii nu se trag la biscuiți. A fost fine, fără oxigen să cobori câte 3, 4 metri și să urmărești un cu totul alt univers. Sigur că în doar câteva mii de cuvinte nu vă pot exprima cât e de nouă pentru noi lumea aia și cât de infantili suntem noi în ea, dar eu încerc – după ce am înotat vreo 15-20 minute m-am grăbit spre barcă. De vreo cinci minute ceva începuse să-mi ardă toată pielea, inițial mai puțin, iar apoi tot mai intens, până când am început să simt ca și mușcături de meduze, dar pe tot corpul. Aceste senzații cu sutele de pești împrejur, inclusiv doi mari, care stăteau parcați paralel unul față de altul la fundul mării, să fi fost de vreo 4 metri în lungime, m-au pus în gardă – careva din aceste vietăți e veninoasă și apa împrejurul lor la fel. M-am urcat înapoi pe barcă, dar un cuplu m-a liniștit că senzație vine de la niște microorganisme ce pișcă pielea, iar peștii mari erau Barracuda.
Însă nimic din toate aceste aventuri, nu se compară cu una, care, în avion deja spre casă, două săptămâni mai târziu, am pus-o ca numărul unu amintire din călătorie – totul e foarte simplu Continue reading “Thailanda – partea 4”
