Am hobby-uri morale.
Unul este să fac oamenii să se țină de cuvânt.
– Pentru ce?
– Ca lumea să fie mai responsabilă.
– Cum?
– Îi fac să promită lucruri. Promisiunea trebuie să fie măsurabilă și cât mai exactă: ”lepăd fumatul pe 3 ianuarie”, ”voi alerga de mâine 1km pe zi”, ”revin cu răspuns la 15:10”, ”lansez serviciul azi până la 18:00”, ”îți întorc acum jumate de sumă și restul săptămâna viitoare”.
– Apoi?
– Apoi verific.
– Apoi?
– Dacă e îndeplinit, e bine, trecem la altceva. Dacă nu, se începe conflictul. În dependență de raportul cu persoana iresponsabilă consecințele pot fi diferite. Pe cineva te superi, cuiva îi oferi încă o oră, la cineva strigi, cuiva îi ”pui ulti-maturi”, cuiva simplu îi întorci spatele și zici pa, pe cineva ierți și o iei de la început.
Faza interesantă este că așa îmi întăresc și responsabilitatea mea. Nu-i poți cere cuiva ceea de ce singur nu ești capabil. Exemplul e una din cele mai bune tehnici de învățare.
Sigur poți să nu promiți la nimeni nimic, dar asta nu te face mai responsabil, te face mai șmecher, mai slab.
O zi bună 😉