Eu am obosit, voi? În fiecare dimineaţă, aceeaşi poveste. Trăiesc lîngă intersecţia străzilor E. Coca şi V. Lupu. Trebuie să vin la Botanica. Nu am decît 115 sau 104 care înconjoară dublu. Pentru a avea un avantaj, în fiecare dimineaţă merg pe jos pînă la str. Belinski.
Ca să urc în maxi taxi trebuie să aplic măiestria coatelor şi a umerilor. Îmi pare rău, dar şi eu trebuie (nu că vreau) să ajung la birou. Dar asta nu e tot. Şoferul se mai opreşte de cîteva ori pînă a ajunge la spitalul de urgenţă şi suport măiestria altora.
Fiecare dimineaţă e o nouă aventură. Am avut de toate. Se repetă doar încălţămintea făcută praf de fiecare dată. Îmi plac cei (mai exact cele, că bărbații tac) care stînd cu bucile moi pe scaune strigă la restul că de ce urcă, de ce nu aşteaptă următoarea rutieră!?
– Doamnă (vaco!), în fiecare dimineaţă, la această porţiune de drum, “rutierele” ajung pline, nu odată am lăsat să treacă cîte una, cîte două, că poate măcar pe volan la şofer voi găsi loc.
sau
şoferii, care tot se văicără “nu noi încarcăm, oamenii singuri urcă”.
– Da cacova hrena tu opreşti rutiera în mijlocul nicăieriului?! Ca să iai un gît de aer?! Ai obraz!
Şi se întreabă, cu ce am meritat asta? Doar nu încerc să merg gratuit. Plătesc regulamentar. Achit taxe la stat din salariu. “Za shto mne eto?”. Chiar nu se poate de pus 5 maxi taxi în plus la orele de vîrf? Cine reglementează asta? Ei merg cu “marshrutshile”?
Nu vreau să fie doar un articol scris şi aruncat în arhivă, vă rog, cei care lucrează în sistemele de stat, aruncaţi un link responsabililor. Nu e nevoie să daţi link la blogul meu, nu am nevoie de trafic, puteţi face Copy->Paste şi trimiteţi prin email.
Vă mulţumesc anticipat,
Cetăţeanul A. Haret.
P.S. şi nu ar încurca oleacă de stimă reciprocă în “situaţii încordate”.