4+3, nu 5+2!

calendar_1V-ați gândit vreodată de ce lucrați cinci zile și vă odihniți două? Nu? Trist.

Un pic de istorie – revoluția industrială a permis să se lucreze anul împrejur, eliminând sezonalitatea. Energia electrică a mărit numărul de ore lucrătoare per zi. Datele spun că pe atunci în general se lucra 12-16 ore, 6-7 zile în săptămână (în China și până acum des e așa).

Pe parcurs productivitatea a crescut considerabil, calificarea muncitorilor e mai înaltă, forțe de muncă mai multe.

Omenirea produce mai mult decât consumă. Problema noastră este redistribuirea bunurilor. Cineva trăiește în surplus, aruncă jumătăți nefolosite din consumabile, iar cineva doar visează la rămășițe. Mai închipuiți-vă că nu s-ar produce armament, ah câte resurse am salva. Utopie? De acord, am creat un eco-sistem a cărui prizonier suntem. Fiecare țară cu frustrările sale, fiecare lider politic cu viermii săi în cap, toți se tem și se pregătesc, pentru ceva…

Acum problema este că tot surplusul supra-producției în formă de profit merge în câteva buzunare nefericite. Nefericite fiindcă și aceștia lucrează cinci sau mai multe zile de frică să nu piardă trendul creșterii.

—
Și iar să revin la întrebarea care îmi sună des între urechi – de ce lucrez 5 zile și încerc să-mi boțesc viața personală în cele 2 rămase. Nu? Nu se poate de pus așa întrebări? Tabu?

Da, mai avem concedii, 28 zile pe an, cineva mai puțin, cineva mai mult. Nu am uitat de ele, că e imposibil să le uiți. Sunt ca trenul ăla accelerat, îl aștepți cu privirea și ai impresia că abia de vine. Ai clipit și bah!, întorci ușor capul și deja îi urmărești fundul. mmm, ce frumos a fost…ce repede s-a dus.

—
Sunt și din cei care încearcă să evite sistemul, devin antreprenori, șefi pizdanie și nu lucrează 5 zile, lucrează toate 7! Capetz.

Una din formulele fericirii, imho, este – fă atâți bani cât poți cheltui, în viitorul apropiat. Nu la bătrânețe! Că atunci nu mai ai chef de a explora fiecare colțișor a lumii, a corpului tău, a sufletului, a minții, a altui om. O parte mică de indivizi, niște egoiști-constructivi, cum îmi place să-i definesc, lucrează doar atât cât să-și poată asigura activitățile extra ce îi fac fericiți. Fie – călătorii, sport, colecții de haine, mașini ori simplu își asigură cât mai mult timp liber pentru a citi.

Acești egoiști-constructivi permanent au posibilitatea să câștige mai mulți bani, dar! ”Facerea” banilor e un Joc, te atrage și te lasă greu. De obicei te angajezi la ceva proiecte, oameni, semnezi contracte. Faci mulți bani și între timp iei niște credite, fiindcă îți permiți, cumperi apartamente mari, mașini mari…și iar semnezi un contract MARE, pentru a acoperi alt credit nou. Intri în niște cercuri de oameni, te standardizezi cu ei, ca apoi să te simți obligat să corespunzi acestui standard long term. Ai deprins soția, ai deprins copiii. Te-ai deprins pe tine. Și mori în acel apartament mare, cu o mașină mare parcată sub geam. Ai fost câte 2 ori anual în Maldive și Alpi. All inclusive. Asta ți se pare viață frumoasă?! Hai pa.

P.S. are rost să lucrezi număr nelimitat de ore doar când aceasta este activitatea care te face fericit. Spre exemplu ești sculptor, cânți jazz, ești Luc Besson sau mai știu eu – ai orgasm de la contabilitate.

—
Totuși cred că putem lucra doar 4 zile în săptămână și pământul de la asta nu va crăpa. O să circulăm mai puțin la birou, vom avea mai mult timp pentru educație, sport, relaxare. Vom scădea din stres, o să fim mai fericiți.

Există țări unde deja au loc schimbări – Franța în 2000 a adoptat săptămâna de lucru de 35 de ore. Țările de jos au o medie de 27 ore lucrătoare pe săptămână. Există școli ce au trecut la regimul 4+3.

Micșorarea orelor de muncă ar putea rezolva problema șomajului, a emisiilor de carbon (se va circula mai puțin cum am spus), lipsa generală a timpului și ridica bunăstarea familiilor.

—
Ce nou aș face în ziua MEA liberă? Nimic nou, doar mai mult din ceea ce fac acum: să ”visez”, să mă gândesc la prostii ca astea, să mă plimb, să înot, să merg cu bicla, să practic arte marțiale, să mă văd cu părinții, să mă întâlnesc cu fratele, să citesc, scriu, să desenez, să dansez (citește atent, nu se repetă ”desenez”), să ies cu prietenii, să călătoresc, să ascult muzică, să mă uit la stele…

Ce ai face tu?

|| Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ||

Ce poți face cu un pahar de apă?

rushing-water_9434_600x450Ce poți face cu un pahare de apă?

– poți uda o floare
– poți trezi pe cineva
– poți potoli setea
– îți poți răcori fața sau ceafa
– poți spăla o rană
– poți face un ceai
– poți picta cu acuarele
– te poți uita la el
– poți spăla niște orez
– să-l schimbi pe un țiom de la soție, când ți-i sete (sugerat pe fb de Nelu)
– poți face un pahar de gheață (sugerat pe fb de Viorel)

Eu nu știu de ce la această oră (23:32) mi-a venit o întrebare, se pare simplă, dar m-am gândit vreo 15 minute și am dat doar 9 răspunsuri [ultimele două nu-mi aparțin]. Bine, dacă aș deriva de la fiecare idee, aș mai genera vreo 20, dar vreau să rămână diferite, generice. Nu știu de ce îmi doresc asta-acum, nu mă întrebați. Simplu îmi place apa.

Un pahar de apă nu e mult, nu e puțin.

Ce e interesant, că există o ordine în listă, la prima vedere întâmplătoare; am început să scriu primele lucruri care îmi veneau în cap. Un fel de primul venit, primul servit. Să fie asta oare o ierarhie bazată pe importanță? Sau pe oboseală… Prima a fost să ud o floare, probabil fiindcă am una la birou, cu care vorbesc zilnic și m-am gândit la ea. Abia a 3-a este potolirea setei. Iar de la a 4-a am început să storc mai greu fiecare rând.

Cu un pahar de apă, nu poți:
– curge o ploaie
– ridica o mare
– inunda un sat
– înota un pește
– spăla rufe
– face un borș
– roti o moară
– distruge o stație atomică
– stinge un incediu

Lasă tot 9 să fie.

Îmi place să am un pahar de apă noaptea, lângă pat. Unii nu beau apă seara, de frică să nu se trezească pentru a merge la veceu. Eu mă tem să nu mă trezesc de sete.

Somn ușor! Bună dimineața! Sau să aveți o zi bună 🙂

“Трансерфинг реальности” în Moldova

long-roadVadim Zeland, a descris în mai multe cărți, o teorie care se numește – “Трансерфинг реальности”.

“Трансерфинг реальности” este o viziune asupra structurii Universului și viața omului în acest ansamblu, din punct de vedere energetic. Această viziune spune că lumea constă dintr-o multitudine infinită de posibilități, iar noi, oamenii nu putem schimba soarta, dar o putem alege. Așa cum numărul de posibilități e infinit, putem alege orice ne dorim. Cum să-ți alegi bucățică cu bucățică soarta pe care ți-o dorești, cum să acumulezi energie, cum să o cheltui rațional, cum să eviți vampirii energetici și multe altele sunt descrise în acele sute de pagini și eu acum nu voi încerca să expun metodologia, pentru acest articol e suficient să cunoașteți tematica abordată de autor.

După ce am ascultat cartea audio, în fiecare dimineață mergând în transport public la birou, am recunoscut că foarte multe procedee de acolo le folosesc de mic copil: tendința de a scădea din importanța oricărui fapt sau eveniment; evitarea simțului vinovăției pentru diferite încercări în viață; ignorarea stereotipurilor, așa numitelor normalități și prejudecăți sociale, pseudo-reguli și bariere; atârnarea ușor detașată față de dorințele personale; conștientizarea gândurilor; încrederea că prin dorință și acțiune totul va fi așa cum îmi doresc sau cel puțin va fi mult mai bine decât a fost.

Am descoperit și momente noi. De exemplu, reascultând acum câteva capitole, mi-am dat seama, că printre unii răufăcători enumerați în unele exemple mă pot afla și eu. Inconștient am tendințe manipulatorii, tendințe de a învăța lumea cum să trăiască “corect”, etc. Slăbiciuni cu care lupt.

Într-o propoziție “Трансерфинг реальности” spune – cum gândești despre viață, așa viață vei avea. Dacă zici că ești sărac – sărac vei rămâne, vei merge în continuare pe linia sorții unde banii se întâlnesc rar. Dacă spui că societatea e rea, dacă urăști alcoolicii, vagabonzii, viața te va duce pe o linie unde te vei ciocni des cu aceste persoane. etc. etc. etc., fiindcă Ea nu înțelege ce e bine și ce e rău, nu are percepția de plus și minus, simplu vede la ce te gândești și cu ceva întârziere te lovește de gândurile tale în realitate.

Acum, fără a încerca de a vă convinge în adevărul celor spuse de autor sau de mine mai sus, doar să presupunem că totul e drept. Uităm de realitatea în care trăim și ne transpunem în realitatea Трансерфингului. Mă gândeam eu, mergând pe stradă  – autorul abordează totul din punct de vedere individual. Interesant dacă această viziune poate fi suprapusă peste o societate? Câți oameni din Moldova gândesc bine despre această țară și viitorul ei? Câți gândesc că suntem în rahat și se aruncă cu fraze de genul “nu mai ajungem noi în Europa!”. Folosesc “Europa” nu ca destinație directă, “Europa” ar însemna un viitor luminos și frumos în orice formă. Noi îl putem obține și singuri, dar nu mă voi adânci în asta. Acum imaginați-vă că peste 1 milion de oameni îndreaptă energie negativă peste soarta acestei țărișoare. Peste soarta a altor 2 milioane de oameni, vreo 3 mln. împreună cu ei însuși. Și dacă Zeland are dreptate, cum putem noi nimeri pe linia sorții unde dăinuie bunăstarea?

Numai să nu credeți că e suficient să gândești pozitiv, în carte se vorbește despre acțiuni, predispoziții, etc. Apropo, uitați de energie și alte cuvinte diafane, dacă nu credeți în ele. Această literatură o să vă ofere multe sfaturi simple și practice, care vor eficientiza mult timpul și efortul vostru investit în orice.

În concluzie ce pot spune…cu dispoziția existentă e greu să schimbi soarta unei țări. Am să continui să o schimb pe a mea și eventual voi contribui cu ajutor împrejur, dacă acel “împrejur” cu adevărat și-o dorește.