Tag: chisinau

Instagram în Chișinău

instagram in chisinauMă paște o frică de vreo două săptămâni – degrabă vin acasă, în Chișinău, și mă tem că nu voi mai avea ce posta în Instagram.

Am început să folosesc platforma socială de vreo jumate de an, dar în ultimele 4 luni mi-a intrat adânc sub piele. Mai mult, de vreo lună a devenit favorita mea, intru mai des decât pe Facebook sau Twitter.

Motivele sunt simple:
– îmi ia mai puțin timp decât cele enumerate mai sus. am nevoie de două minute ca să văd ultimele fotografii ale celor pe care îi urmăresc.
– înțeleg repede cine ce face, unde se află și cu cine.
– personal pot shareui în trei mișcări ce nou am văzut, ce gândesc, unde am fost.
– poate fi creativ.
– lipsește politica!

Am și niște principii, nu followesc pe cei care:
– se fotografiază permanent pe ei, mai ales genul “frumos” o face (nu pot spune slab, fiindcă în Suedia pot închide pentru asta). De obicei urmăresc oameni cunoscuți. Eu știu cum arătați, nu-mi trebuie să vă văd în fiecare fotografie…
– cei care postează numai picioare, nouri, mâțe sau mâncare

Am auzit o expresie și vreau să o folosesc – “dar nu-i pe asta”.
Apoi iaca, nu-i pe asta.

—
Majoritatea pe care-i urmăresc sunt din Chișinău. Și ultimul timp fotografiile se repetă tot mai des. Am văzut catedrala din PMAN din toate unghiurile și cu toate filtrele; monumente, parcuri, dar în top este Valea Morilor, #normal.

Ș mă gândesc eu, ce mă fac la întoarcere. Tot ce a fost bun a fost fotografiat, tăguit, shareuit. Mă simt ca și câinele cela care nu mai are un loc bun de urinat..

Poți fi creativ, îmi veți spune voi. Așa sunt moldovenii – “descurcăreți”. Da eu iaca nu vreau să fiu creativ, vreau locuri frumoase care nu necesită bending de creier; simplu – ai văzut, ai scos, ai apăsat, ai postat. Nu vreau să fotografiez blocuri sure aranjate ca niște cutii de chibrituri pe marginea străzilor, nu vreau să cheltui pelicula pe “bulevarde” inundate de autoturisme, sau să mă strădui să nu bag în cadru următoarea anexă roză când focalizez o domniță la balcon.

În Chișinău Instagramul nu poate exista fără Photoshop. După ce imortalizezi un cadru, trebuie să mergi acasă, să deschizi magica aplicație creată de Adobe și să începi a scoate toate tarabele, chioșcurile, billbordurile, autoturismele, inscripțiile de pe pereți.

Chișinău – oraș verde. Agree. Dar e la fel ca și pădurile ce îl înconjoară, de departe e frumos și viu, dar când treci de primul rând de arbuști nu știi unde să-ți aranjezi fundul – în chiștoace, în grămezi cu sacoșe de poliester sau în depozite de “bilibioaște”, “bombe”, “pepsicole”, “torpede”, “babane”, “șâpuri”, “politre”, “țâțe” și altele din aceeași colecție. Așa suntem noi – ne place să nu strângem, dar să băgăm totul sub covor. Iar când acesta devine doar o batistă pe muntele de gunoi, punem o tablicică – “Svalka“, cel puțin să fie obvious.

Și apropo, cum ne mai aduc aminte și cei de la locals.md, acest oraș cândva arăta mai bine. În douăzeci de ani am mers ferm, cu flagul în mână, cu mâna la “cald” – înapoi, la mizerie. Generația mea, a ta, a părinților noștri l-au distrus, l-au furat, au făcut din stadioane – tranșee abandonate, măgarii!

De atâta timp se deliberează infantil despre “samavolnicia” moldovenilor – construirea parcărilor personale pe trotuare împrejurul blocurilor, ridicarea unui balcon, săparea unui beci, anexarea a două camere … la un bloc locativ unde arhitectul a pus punct în proiect 30 ani în urmă. Măgarii! Constructorii naibii. Dă-le un șpateli, pleavă și lut ca să-și ocupe concediul. Dă-le șuruburi și sfredele ca să-și ocupe weekendurile. Măgarii. Creativșișii naibii!

Și ce, e greu să pui o amendă, să demolezi toate porcăriile? Fă asta cu 50 de măgari și restul o să lase în jos urechile singuri. Adevărul istoric ei caută! Măgarii…ipocriții naibii. Istoria e azi, și ieri, și mâine, și de 20 ani tot istorie se scrie. Istoria nu s-a terminat în ’45! Ce faceți voi cu istoria mea? Vă pasă de niște oase putrede, nu de cele care mai calcă pe aceste străzi lepădate.  Măgari…

Of, m-am abătut ei oleak de la Instagram. Apoi iaca, oare ce să fotografiez, hm? Găsesc eu totuși ceva, noi j suntem descurcăreți…

—
P.S. și da-ți-mi înapoi toate clădirile “monumente istorice” demolate! Măgarilor!

Offline cuDorin

M-am lăsat provocat și am mers.

Oboseala cronică m-a ajutat să fiu liniștit și distant. Probabil vineri seara nu e cel mai potrivit timp pentru astfel de întruniri, dar cum s-ar spune “când dară?”.

Motivul meu de a merge a fost unul simplu, de a mă informa. Nu citesc comunicatele de presă a primăriei, nu privesc TV și nici în situri de știri nu intru deja. Obținerea informației de la sursă, chiar dacă e foarte subiectivă, îmi pare mai relevantă decât telefonul stricat care îl ascultă masele la radio și televizor.

Pe scurt despre Micro [probleme]:

  1. Gheretele – vor dispărea de la sine odată cu creșterea concurenței.
  2. Jocuri de noroc de pe stradă [nu cazinouri] – cadrul legal nu permite demolarea sau strămutarea acestora.
  3. Maxitaxi – Dorin a spus că dacă i se va cere mărirea prețului la 4 lei, el îl va ridica la 5. Astfel va fi o diferență mai mare între troleibuze și oamenii vor începe să circule cu cele din urmă [apropo nu peste tot circulă trol.]. În plus – înlocuirea acestora cu autobuse, dar nu a precizat dacă există vreun proiect la temă. Referitor la încălcarea regulelor de circulație – poliția trebuie să-i preseze mai mult pe proprietarii rutelor.
  4. Chișinău oraș turistic -> stradă pietonală – acum se pregătește proiectul. Strada nu trebuie să fie intersectată de altele. Vor fi discuții publice la acest subiect. “posibil Varlaam, posibil Micle…”
  5. Anexele neautorizate la spațiile locative – nu există cadru legal ce ar permite demolarea acestora sau sancțiunea proprietarilor.
  6. Piața centrală – piața nu va fi mutată. Posibil se va desființa gara centrală și vor fi construite alte 2 la marginea orașului, spre est, vest. “Ar trebui mutată și cea de Nord, pe lângă Metro”, a spus Dorin. Pe teritoriu deținut de primărie în spațiu pieței se planifică construirea unei parcări supra etajate.
  7. Șoselele reparate în Ch.- majoritatea din ele nu sunt finisate, deci încă e devreme să ne plângem pe calitatea acestora.
  8. Florăria din centru – nu am reținut cât, dar cică arendașul plătește ceva mizer pentru arendă la Primărie. Dorin a spus că a aflat recent și va lua măsuri.
  9. Demolările – monumentele de importanță locală nu prezintă mare interes, din spusele edilului. Cele naționale vor fi protejate în continuare, dar cum…nu e clar.

mai mult la acest capitol aici [de Ion Grosu]

Pe lung despre Macro [probleme]:
Ceea ce nu prezintă o noutate – majoritatea situațiilor invocate nu pot fi rezolvate de către primar și echipa sa din lipsa unui cadru juridic și financiar necesar. Probabil accentuarea acelorași motive fac ca urechile să se ofilească, dar asta nu înseamnă că ele sunt inventate. [eu singur obosesc să le spun colegilor/partenerilor că nu reușesc să fac una sau alta din cauza supra încărcării cu alte sarcini, dar repetarea aceluiași motiv nu îl face mai puțin veridic]. Uneori îmi pare rău că nu sunt jurist/economist ca să înțeleg mai bine când 5 ani la rând d. Primar spune că “nu pot fiindcă…”, face el oare tot posibilul? To be or not to be…iaca întrebarea.

Dorin gândește strategic și pe termen lung. Pentru asta el jertfește cu impresia pe care și-o fac oamenii la moment, copii noștri să trăiască mai bine. Sună patetic, dar cam asta e pe scurt ceea ce s-a spus în vreo oră.

Dumnealui încearcă să formeze o platformă “macro”, iar apoi multe probleme “micro” se vor rezolva de la sine. Reforma a fost începută încă cu ani în urmă, odată cu ridicarea tarifelor la serviciile comunale și reducerea indemnizațiilor, schimbări “dure”, cum le numește Primarul, toate pentru a îmbunătăți capacitatea financiară a municipiului. Ideea în sine nu sună rău; ori implementarea șchiopăteză, ori noi suntem nerăbdători.

S-a discutat mult despre “percepție”. Care este percepția noastră față de direcția aleasă de către edilul Capitalei? Ce a urmat mai târziu m-a făcut să-mi pară rău că nu am ridicat puțin vocea când mi-am spus părerea proprie – direcția este corectă, dar lipsește mișcarea. Dorin s-a lăsat supărat de cuvintele lui Ion, care a spus că direcția este una greșită și apoi timp de vreo 2 din cele 3 ore a încercat să-l convingă de contrariu pe blogger. În zădar a încercat apoi Ionuț să-i explice că e doar o percepție, cuvintele nu trebuie luate direct, d. Cirtoacă s-a dezamăgit în noi, care “suntem tineri și stăm permanent pe net…ar trebui să fim mai înaintați ca restul”.

În numărate rînduri s-a încercat să i se dea sfaturi și să-i prezentăm ce nu face corect: păstrarea fețelor vechi “a la” Grozavu sau amestecarea adevărului istoric cu politica și cu administrația municipiului; însă Primarul s-a simțit obligat din nou să ne convingă în teoriile sale.

Dorin – “fără adevăr suntem doar niște legume”.

Nu e administrator rău, dar mândria nu-i permite să investească mai mult și în propria imagine. Cei prezenți la masa rotundă probabil nu cred și nu-i doare mai puțin “adevărul istoric”, dar înțelegem că doar prin cucerirea majorității, căpătarea încrederii maselor, poți cu adevărat să implementezi planurile ambițioase pe termen lung.

—
Nu știu dacă a urmat întrebările politice, pe la 22:00 când era evident că cele administrative s-au epuizat, mi-am luat tălpășița și am plecat spre ruta 103 care la această oră în sfârșit e mai liberă.

“Schimbarea până la capăt” se amână, asta cred că e cea mai pozitivă notă care o pot da la moment. Cu toate astea, ceva speranță a reapărut, însă nu cred că va persista.

pa.

TEDxYouth Chișinău

*De fiecare dată sunt puțin mișcat când ajung să critic, mai ales dacă critica urmează a fi negativă. Dar dacă nu aș face-o, nu aș fi eu.

În general:
Prezentatoarea nu mi-a plăcut, cum a spus și MinuNata, m-am simțit la careul de 1 septembrie. Mesaje foarte oficiale, care încercau să fie friendly, dar erau false.

Proiecția a fost foarte bună, calitatea imaginilor și operatorii au fost pe măsură.

Sunetul de data asta, cu mici scăpări, dar a fost mai bun decît data trecută.

Cu părere de rău în sală se stingea lumina, fiindcă “așa cereau speakerii”. Eu îmi fac notițe nu fiindcă am auzit neapărat ceva important și mă tem să uit “fraza”, dar ca venind acasă, să pot scrie un articol consistent despre eveniment și cititorii să-și facă închipuire despre prezentări. Doar pe metrul meu pătrat 3 oameni încercau să schițeze ceva, posibil au fost mai mulți care scriau de două ori pe același rând în carnet. Apropo, aceste evenimente se fac pentru public, speakerii deja știu ce știu, ei nu ar trebui să aibă nevoie de întuneric [mofturi].

Practic totul a avut loc fără întârzieri,  ceea ce am apreciat mult. Mai rar punctualitate în organizarea moldovenilor – înseamnă că tineretul chiar e schimbarea spre bine.

A fost cald, a fost multă lume, a fost vesel, a fost bine.

Speakeri și prezentări:

Nicolae Apostu : Republic of Facebook
Titlul prezentării sună intrigant, utilizând duetul cuvintelor “Republic” și “Facebook”. Însă prezentarea în sine nu mi s-a părut coerentă. Am înțeles că Nicolae încearcă să găsească soluția succesului pentru R. Moldova. Am auzit abordarea problemei cumătrismului. Tinerii sunt idealiști și sora care e plecată de mult timp peste hotare vrea să vină înapoi.
Cam atât, un șir de idei, fără clei în rimă 🙂

Victor Berzan : Robotics for Everyone
Publicul s-a rupt de râs și aplauze. Sinceritatea, dedicația și simplitatea lui Victor i-a cucerit pe toți. A avut cea mai scurtă prezentare, cu un speach fără intonație, fără emoții, ca un geek adevărat. Dar toți au simțit pasiunea cu care acest băiat, tatăl căruia mi-a predat C++ la academie, a dezasamblat dispozitive electronice în copilărie, ca acum să-și creeze propriu robot, manipulat de la distanță prin Bluetooth de la mobil. A fost mega, iar eu am văzut și emoții în acele mișcări nesigure ale patrupedului.

Vlada Ciobanu: You have a Dream
Vlada dorește să construiască o societate mai bună. Ea trebuie să fie compusă din “Egoiști raționali”. Toată comunitatea trebuie să ajute la îndeplinirea viselor [nu-s de acord]. O idee bună a fost aceea că trebuie să gândim de la mic la mare, nu să spunem că vrem o Moldovă Europeană, ci cum mai întâi să avem o stradă europeană și tot așa…

Prezentare video- Simon Sinek: How great leaders inspire action
Un punct de vedere foarte puternic, chiar mi-a răspuns parțial la întrebări ce mă frământau de ceva vreme. Mai mult ca atât, această prezentare m-a făcut să înțeleg de ce unele speach -uri de azi au fost boring și altele amaizing. Priviți video aici.

Ionela Costachi : Creative Moldova
Sunt și eu un fan al acestei idei. Însă nu am rămas mulțumit de abordarea Ionelei. Ea a încercat să creeze un sistem, ceva asemănător cu piramida lui Maslow, dar legătura dintre elemente mi s-a părut foarte vagă. Sunt 3 piloni: Natura – esențialul (mâncare, sex etc.), Cultura – ea aduce plăcere [mă consider pers. inteligentă, dar sexul și mâncarea îmi aduc plăceri deosebite, probabil nu e cea mai buna categorisire] și în sfârșit Civilizația, care Ionela susține că este caracterizată prin Inovație [sorry, mie civilizația mi se asociază cu ceva mai complex], iar Inovația are nevoie de Creativitate. Deci ca să dezvoltăm civilizația moldovenească trebuie să fim liberi, să fim creativi [agree, dar prea complicat s-a ajuns până aici]. Problema noastră este obsedarea față de coșul minim de consum [eu nu sunt obsedat de el, sunt obsedat că nu pot face o tură cu bicicleta prin Europa, că nu pot vizita cu iubita Irlanda, că nu am un loc stabil de trai]. Oricum, hai să fim mai creativi.

Viorel Pahomi : Vova Must Die!
Rellu a trebuit să ne șocheze și a făcut-o! Dar nu fără sens, a atins o strună care îmi sună în cap de când am realizat că eu nu mai merg la biserică, fiindcă nu vreau să-i pup mâna preotului. Biserica este instituția cu cea mai mare influență în societatea, autoritatea ei se bazează pe frica celor credincioși, iar alimentarea se face din buzunarele acestora. Preoții conduc mașini scumpe, curvesc, își ridică castele și trimit copiii peste hotare, pe banii celor care au pierdut pe cineva, care au botezat sau s-au cununat. Mai mult ca atât, ritualul botezului este unul periculos nou născut, care nici măcar nu acceptă conștient religia impusă de biserică, prin decizia părinților, sub presiunea tradițiilor și societății. Vova trăiește în fiecare din noi, el e slab și se supune dogmelor, and he must die!

Arcadie Cotruță : ’You may say that I’m a dreamer, but I’m not.’’ (Johnny) or the importance of always knowing where to put the full stops in life; and opening up.
Prezentările au început să devină tot mai interesante, iar eu nu mai reușeam să fac notițe. Pentru mine aceasta a fost prezentarea zilei. Am luat în considerație totul: speach -ul, ideea, modul de realizare a proiectului, dedicația, inspirația. http://amsecret.com/ – are la bază ideea de sharing anonim a propriilor secrete. Toți au o groază de secrete și nimeni nu le știe. Secretele pot fi trimise prin poștă la adresa de pe site. Nu văd posibilitatea de a scrie online, păcat. Dar, nu e pentru distracție, proiectul are o utilitate socială: se formează o comunitate ce împarte secrete ce-i deranjează, pot primi consolare, prin divulgarea anonimă aceste secrete se “ard”, poți primi feedback la secretul tău, fără oamenii să știe cui aparține acesta.

Petru Scalețchi : Bucătarul Diplomat
A fost o prezentare mai deosebită, puțin înscenată. În general am înțeles cum Petru nu s-a lăsat influiențat de cuvintele profei din liceu ce i-a spus că va deveni “uborșic”, a muncit continuu; acum a ajuns bucătarul personal al ambasadorului german în Moldova și se pare că îi place ce face.

Andrei Bolocan : Rețeta Succesului. I mean it.
Andrei e bravo, se descurcă în orice anturaj, mi-i dor de glumele noastre tâmpite la un pahar de vin. Prezentarea lui a fost foarte “distrată”. Cred că 1/3 a fost improvizare. De la distanță posibil nu s-a părut că e ceva deosebit. Însă mesajul pe care l-am perceput mi se pare suficient de important în societatea noastră stresată. Andrei spune: victoria = eșec, trebuie să încerci, să fii lenos, să te distrezi, să te arzi, să primești șuturi în fund, să fii tânăr până la 40 de ani, să nu iei viața în serios. E o viziune out of the box și îmi place.

Surprise speaker: Ideas: from national to global
Ce?Unde?Când? Ideea preluată de la ruși, adaptată în limba română la noi, în engleză la americani, etc. Uneori nu trebuie de inventat bicicleta, e suficient să iei ce-i bun și să integrezi local.

Băiatul de la Peace Corp
A vorbit bine, e carismatic. Ideea lui – educația nu trebuie să meargă doar de sus în jos, de la cei maturi la minori, dar și invers. Uneori cei de vârstă fragedă pot soluționa probleme care cei mari nu le pot. Ei trebuie să ceară ce doresc de la noi, ce vor să știe, noi să-i ajutăm. True.

Ross Tanner : Making It Happen
Un speach boring, sunt mii în google, de obicei sună ceva de genul “10 sfaturi cum să ai succes”, “3 etape înainte de a începe o afacere”, etc.

*Toți speakerii merită apreciați. Doar curajul de a vorbi în fața la câteva sute de oameni și timpul dedicat pentru pregătire cât costă. Bravo tuturor, eu probabil m-aș fi isprăvit mai rău.
**Încă odată mersi organizatorilor.