A fost ediția TEDxChisinau care a întruchipat cel mai bine subiectul evenimentului – Next Level. Cea mai bună prezentare a fost oferită chiar de către echipa organizatorică prin eveniment în sine, care a fost un Next Level.
De această dată am avut parte de o sală potrivită, cu sunet și lumină bună, cu vorbitori ce s-au ținut mai strâns de subiect și de formatul TED și desigur gazdă ce a creat o atmosferă plăcută, ce a generat discuții cu invitații și publicul – Viorel Pahomi.
Nu e cazul să comparăm direct speakerii de mai jos cu cei de la TED, privind în urmă la TEDx-urile noastre precedente se simte o dinamică pozitivă, asta contează.
ELENA PAHOMOVA – ”Budushevo ne budet”
Elena a pus accent pe faptul că este vorbitoare de limba rusă și femeie, ceea ce a creat bariere (s-au ari fi putut crea) în construirea carierei sale. A născut 24 ore, iar prin prisma cazului a evidențiat că totul poate fi ”trecut” dacă există dorință/perseverență. Ea lucrează în cadrul unei televiziuni locale care nu a avut dreptul să o numească [din motive publicitare]. Organizează proiecte sociale și îi este frică mult de întrebarea ”de ce am eu nevoie de asta?”. [În general a avut idei izolate bune, însă care nu s-au încadrat, după părerea mea, în contextul evenimentului.] Concluzia sa a fost că trebuie să trăim cu ziua de azi [fapt care este și așa vehiculat abundent].
—
De data aceasta Twitter-ul a fost mult mai activ, inclusiv prin folosirea hashtag-ului #tedxchisinau și #nxtlvl. Chiar am avut senzația creării unei micro comunități.
—
OCTAVIAN ȚICU – ”Paradoxurile unui stat falimentar cu sport elitar”
Fostul boxer și șeful catedrei ”Relații Internaționale și Politologie” ULIM a declarat că este un om fericit, ceea ce presupune după cuvintele lui Platon posesia: înțelepciunii pentru a lua decizii corecte, sănătății trupești, succesului, stimei și a mijloacelor bănești. A luat 3 decizii importante în viață: de a studia Istoria, de a pleca în Iași în perioada după ’91 și de a reveni în ’02.
Octavian a vorbit despre RM din perspectiva performanțelor sportive. Deși statul nu crează o ambianță sănătoasă pentru creșterea acestei culturi, obținem rezultate bune la Olimpiadele Europene și Mondiale. Cauza este talentul și perseverența de care dau dovadă eroii noștri. Cu părere de rău îi știm prea puțin. [Next Level pentru mine ar fi să-i cunoaștem mai bine, schimbarea pornește de la informare]
În prezentare s-a evidențiat un fapt interesant: nu avem sporturi de echipă reușite [am auzit că ne pricepem la Ragbi și Hambal, dar nu știu ce rezultate avem], iar problema este: gradul scăzut de coeziune, lipsa solidarității, etc.
În viziunea domnului Țicu Next Level este:
– sacrificiul pentru colectiv
– efortul comun
– bucuria pentru succesul altuia și
– toleranța pentru diferență.
[Mi s-a părut una din cele mai bune prezentări, poate cineva și nu a simțit latura solidă a mesajului, însă practicarea artelor marțiale îmi oferă o viziune foarte clară cum poate fi pusă în aplicare: responsabilitate, punctualitate, automotivare, perseverență, sinceritate, modestie, toleranță și răbdare. După calculele mele a obținut cele mai lungi aplauze 🙂 ]
ONORICA BANCIU – ”Ieși din joc!”
[Frumos prenume 🙂 ] Onorica a prezentat povestea moldoveanului care “își bagă piciorul” în susținerea Guvernului și caută căi de supraviețuire sau chiar prosperare. Redistribuirea veniturilor, investițiile nechibzuite sunt doar câteva momente ce alcătuiesc jocul executivului. Next level este – renunțarea la așteptări, adaptarea la noi situații și molipsirea celor din jur cu aceeași inițiativă pentru a ieși din jocul Guvernului!
DAVE ERASMUS – ”Is giving good for you?”
[De la început tema pare a fi una banală, cu toate astea e actuală.] Dave a povestit diverse istorioare în care oamenii care oferă/dau, sunt mai fericiți decât cei care pornesc de la “da ce voi primi eu în schimb”. De asemenea a ridicat întrebarea este oare normal să dai fără să aștepți ceva înapoi; situații pot fi diferite, însă altruismul exagerat poate duce la pierderea motivației pe termen lung. [A fost unicul care mai tot discursul a vorbit cu capul în sus, poate urmărea pe cineva la balcon, poate se adresa la Cel din ceruri, dar mi s-a părut o trăsătură interesantă] Next level – probabil e răspunsul afirmativ la titlul discursului.
ALEX COSMESCU – “do you exist? really?”
Am să scriu mot a mot ce am în notițe, nu vreau să încerc să descifrez ca la restul vorbitorilor, fiindcă mare mi-i frica că am să greșesc: faptul că am venit la TEDx este din cauza că dorim să fim mai buni, ceea ce presupune că nu ne place cine suntem…tristețea, durerea, dragostea ne este dată, noi nu le putem controla…nu avem control asupra vieții noastre…filosofia lui Spinoza despre piatra aruncată…noi nu existăm, există dorințele, gândurile. [Nu vă speriați, la mine toate notițele arată așa, simplu restul prezentărilor le-am putut memora, asta nu.] Dacă am înțeles corect, concluzia lui Alex este că nu existăm, dar unde e Next Level, dacă am conștientizat asta, ce facem mai departe?
EUGENIU BOICA – “Remix your way into the future”
Eugeniu a expus o idee foarte utilă – nu este nevoie să tindem să creăm ceva original și propriu, atunci când suntem limitați în resurse. Obiectivele sale înainte de a începe un proiect sunt – eficiența și legalitatea. Respectiv, împrumutat din terminologia muzicală, dânsul propune să Remixăm creațiile existente, mai ales când suntem la început de cale. O prezentare “bine așezată pe pământ”, dar care eu aș spune că e First Level(step), nu Next.
RUSLAN COJOCARU – Fericirea 2.0
Ruslan este cel care a creat așa brand-uri în Moldova ca Eurotel, Celentano și Tucano Coffe. Povestind istoria creșterii sale profesionale, a expus teoria sa ce reprezintă fericirea: eșecurile, succesele, este atunci când te ocupi cu ceea ce-ți place, depășirea fricilor, obținerea zâmbetelor celor ce te înconjoară și procesul creației. Fericirea este opusul plictiselii. [A fost o prezentare frumoasă, dar puțin valoroasă, o persoană de talia sa ar fi putut oferi mult mai multe celor prezenți în sală.] O idee bună care am prins-o este că la Celentano și-a dat seama că trebuie să aibă mai mult grijă de personal, nu de oaspeți. Când chelnerii/ bucătarii sunt mulțumiți, clienții sunt cei care au de câștigat. Și totuși am avut o întrebare, am ridicat mâna târziu și nu am fost observat, dar i-am trimis-o pe Twitter lui Relu – Ce este atunci Fericirea 1.0? Mie de fapt iarăși mi se pare ca asta a fost First Level, iar “2.0” a fost utilizat doar fiindcă este ”la modă”.
MARIA GAIDAR – “Izminenie sistemy iznutri”
Provenită dintr-o familie puternică de politicieni și scriitori, a devenit în scurt timp un puternic lider de opoziție și mișcare tinerească contra administrației lui Putin. Ulterior a fost numită vice guvernatorul “Кировской области“. Cu toate barierele impuse de “sistem” [oameni], a reușit să dezvolte medicina, să lanseze proiecte de micro finanțare la sate, etc., utilizând corect banii publici. Next Level este schimbarea sistemului dinăuntru, trebuie doar să fii suficient de răbdător și vertical. Foarte actual pentru noi. A fost cel mai provocator discurs!
CHAD ROGERS – “Tweeting Isn’t Enough”
Chad este specialist în relații publice, a colaborat cu guvernele și liderii politici din Armenia, Bosnia și Herțegovina, Croația, Georgia, Irak, Jordan, Kosovo, Kârgâzstan, Macedonia, Moldova, Pakistan și Serbia.
Problema rețelelor sociale este Slacktivismul, utilizatorii sunt satisfăcuți cu reducerea acțiunilor la un click, share, Like, crezând naiv că în așa mod ajută pe cineva sau schimbă lumea. Un proiect începe cu o Idee și termină cu Direct engagement [acțiuni offline]. Chad a dezvoltat o idee actuală, a oferit un scurt instructaj în organizarea campaniilor publice, a evidențiat că Twitterul poate fi primul pas, dar nu ultimul – asta e Next Level. Un discurs consistent și relevant.
JENNIFER BRUSH – “Moldavian Youth – Bricks in the Foundation of Peace”
“Domnișoara”, cum a numit-o Relu, este șefa misiunii OSCE în Moldova. A început prezentarea cu cântecul lui Neil Young. [Din punct de vedere oratoric a fost cea mai proastă prezentare. Dar totuși nu am înțeles de ce mulți au rămas indignați.]Dumneaei a prezentat o problemă de care noi, moldovenii, puțin știm – un pod poziționat economico-strategic peste Nistru. Deschiderea acestuia ar permite deschiderea așa numitului “Coridorul 9”, ce face legătură între Saint Petersburg și hăt cu Grecia. Da!, cei din sală pot face puțin pentru rezolvarea problemei, dar asta nu diminuează importanța sa. [Am auzit din sală spunându-se “plictisitor”.] Cu toate astea exista o idee clară, deschiderea podului spre Transnistria este Next Level.
DORIN DUȘCIAC – “Fizica nucleară: pericolul provine doar din ignoranță”
[Când a început să vorbească în termini de specialitate și elementele care nici Mendeleev nu le-a visat, am crezut că glumește. O lege ne scrisă a umorului spune că gluma trebuie să fie scurtă. Două treimi din timp a vorbit în aceeași limbă necunoscută.] A evidențiat prostia făcută de sovietici care au încercat să mușamalizeze catastrofa din Cernobâl [fapt bine cunoscut] și cea a francezilor care au difuzat informație intenționat eronată la TV pentru a preveni panica, iar în rezultat au obținut unul din cele mai înalte grade de mortalitate din urma bolilor cancerigene. Next Level nu l-am perceput, cel puțin ne-a spus că vinul roșu nu salvează chiar așa de tare de la radiație, iar 2 telefoane mobile apropiate nu fierb un ou.
DMITRY VOLOSHIN – “Jivie proecty” (Proiecte vii)
Vreau să încep cu aceea că Dima e un om foarte simplu, de asta și-mi permit să-l numesc așa, chiar dacă nu suntem apropiați. Am auzit câteva ori numele său alături de funcția de director și fondator Simpals, dar abea la TEDx am aflat că l-am și văzut. Am fost mai multe ori în același oficiu în timp ce coordonam un proiecțel comun – un concurs LIVE pe Facebook, după ce utilizând aceeași tehnologie am organizat transmiterea LIVE a concertului din PMAN, de pe 28 aprilie. Dumitru cu nici un gest nu a divulgat că el este mai presus de cameraman, asistent sau restul prezenți.
Proiectele trebuie alese folosind Intuiția, iar scopul acestora este de a aduce plăcere, fericire. E normal ca unele din ele să “moară”, e o selecție naturală. A făcut o comparație frumoasă – “Proiectele incipiente sunt ca dinți de lapte, acestea cad iar în locul lor cresc altele mai puternice”. De exemplu din proiectul falimentat “GSM ceva…” s-au născut 2 proiecte de succes: 999.md și forum.md. Proiectele au nevoie de maturitate, de timp, din această cauză de multe ori sursele financiare nu sunt unicele necesare; echipa, societatea trebuie să crească pentru a putea finaliza și percepe ideile bune. La final am avut o surpriză plăcută – un scurt metraj animat de Simpals, foarte calitativ și drăguț, link nu am, a fost exclusiv pentru TEDxChisinau.
—
Mi-a părut rău că în aceeași zi a fost și Velo Hora, dar știu că am făcut o alegere corectă să vin la TEDxChișinău, mulțumesc sincer echipei pentru invitație!
