Sărbători fericite!

Dragi cititori,

perioada sărbătorilor de iarnă este una magică. Îmi este straniu că încep să îndrăgesc aceste zile tot mai mult pe măsură ce îmbătrânesc. Anul ăsta atrag mai tare atenția la luminițele colorate din geamuri. Zâmbesc. Dacă aveți posibilitatea, puneți mai multe, eu le caut cu privirea când pășesc pe străzi.

Păcat că încă nu avem zăpadă, cel mai mare cadou de la Moșul ar fi un -5C ziua și ceva fulgi pe jos.

Așa s-a format deprinderea ca la sfârșitul anului să privim înapoi. A fost unul frumos, unul complicat, dar a fost un an din viața noastră, trebuie prețuit. Acum mi se pare că este cea mai potrivită perioadă pentru a lua ceva decizii, pentru a schimba ce nu vă place, pentru a deveni mai buni.

Vă urez să fiți fericiți și eu alături de voi. Fericirea e o stare interioară. Poți fi fericit indiferent de țara în care trăiești, salariu și îmbulzeala din “rutieră”. Dar dacă fericirea voastră depinde de careva din acești factori, atunci faceți totul posibil pentru a obține fericirea, fără a o distruge pe a celui de alături [dacă este posibil].

Faceți bine altora, fără a aștepta ceva înapoi.

La mulți ani!
Michael Jackson – Heal The World

Schimb viitorul pe trecut

Viața se scurge. Timpul nu se oprește. Moartea e motivația divină.

Cînd privesc înapoi mă bucur. Cînd privesc înapoi rîd. Cînd privesc înapoi mă sperii și mă-înspăimânt.

Fiecare are calea sa. Am ajuns să fiu născut în Moldova, uniunea sovietică pe atunci. Am ajuns să fiu născut de mama mea, pus la cale împreună cu tatăl meu. Am ajuns să am un frate și toți să mă numească Andrei. Un nume neutru pentru mine. Altele îmi provoacă emoții, asociații legate de experiențe cu oameni pe care i-am cunoscut purtînd numele lor. Al meu mi se pare transparent ca apa. Știu doar că trebuie să întorc capul odată ce îl aud.

Cînd privesc înapoi mă bucur. Îmi aduc aminte de cele întîmplate, au fost frumoase. Nu vi se pare și vouă că trecutul a fost mai frumos, mai plin de viață? Apoi cînd mai trece un an, îți aduci aminte de timpurile cînd spuneai asta și zici “și astea au fost timpuri tare frumoase”. Și tot așa. Timpurile frumoase vin din urmă. Dar nu ne ajung.

Sau în cuplu “cît eram de fericiți anul trecut, ce frumos am petrecut timpul acolo. Iar acum …”. Peste un an “cît eram de fericiți anul trecut, ce frumos am petrecut timpul acolo. Iar acum … “.

E trist cînd nu poți prețui momentul, cînd trăiești din amintiri. La sfîrșit înțelegi că toată viața a fost frumoasă, cu probleme cu tot, dar ai știut să o valorifici doar postfactum. Timpul nu se oprește și nu merge înapoi.

—-
Aș vrea să-mi trăiesc viața de două ori. Fix așa cum a fost. Fără să am posibilitatea de a schimba ceva, fără să am dorința de a schimba ceva. Să țin minte tot ce a fost, ca să pot trăi și simți fiecare moment la justa sa valoare. Și cînd îmi va fi rău, nu voi mai spune că-i pizdețul. Știu bine, totul trece, totul se rotește și după rău vine bine, și după bine rău, dar toate sunt nimicuri fiindcă contează calea și nu destinația.

Fericirea – de la DEX la P.S.

[am început acest articol în 2009]

În căutarea Fericirii:

Voi porni de la DEX, deşi în cazul Fericirii el ne dă doar o parte neînsemnată a sensului acestui cuvînt:

“Fericirea este o Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină.”

Avem: stare de mulţumire, stare sufletească, intensă, deplină. În primul rînd Fericirea este o stare de mulţumire, asta e clar şi irefutabil. În al doilea rînd e o stare de mulţumire a sufletului, ceea ce ar da o lecţie bună celor care caută Fericirea iPad-uri (ca mine i.e.). Deşi eu sunt de părere că Fericirea poate fi obţinută în cele mai diferite moduri, inclusiv goana după bani, crimă, batjocură, etc. Să revenim: în al treilea rînd Fericirea este intensă, îmi place acest calificativ, îi oferă o careva dinamică sentimentului de Fericire. Pentru a fi intens/ă un proces sau o stare trebuie mereu alimentat/ă. Deplin – nice. Deplin înseamnă: integral, complet, absolut, cu desăvîrşire, etc. ceea ce ar subînțelege că starea de mulţumire a sufletului trebuie să fie foarte puternică, tare, ţipătoare şi să cuprindă totul, absolut totul. Eh acum îmi pun eu întrebarea: este oare vreun OM FERICIT pe lumea asta, un om care să fie mulţumit sufleteşte mereu, foarte tare şi în tot ce-l înconjoară? Poate doar Lady Gaga.

Deşi avem o definiţie unică, Fericirea cred că ar întruchipa atîtea forme, cîţi oameni există pe Pămînt şi cîţi au mai existat. Cîte suflete, atîtea Fericiri. În viziunea mea Fericirea este doar o tendinţă şi nu o destinație. Anume prin faptul că Ea este atît de diversă se explică faptul că e atît de greu dobîndită. Aici apare problema multor părinți, încearcă să le bage copiilor pe gît: profesii, miri și mirese, haine, etc., că ei știu cum e mai bine. Cel mai rău este că de cele mai multe ori, nici copii nu știu exact ce trebuie să facă pentru a deveni fericiți. Voi sunteți fericiți? Știți ce trebuie să faceți ca să căpătați fericirea?

Sincer nu prea ştiu cum poate fi identificată Fericirea, matematic gîndind – posibil poate fi “găsită” prin încercarea a mai multor activităţi şi calificarea fiecărei în parte ca sursă de Fericire sau nu. E trist cînd acest detectiv se întinde pe toată perioada vieții. Cel puțin pentru mine, această formulă mă duce la ideea că un om Fericit este un om activ, un om diversificat. Și aici apare oximoronul, cu cît mai multe încerci să faci, cu atît mai hu..va ți se primește.

Dacă vom privi Fericirea ca ceva perfect, ideal vom înţege că fiecare are dreptul la ea. Dar, fiecare o vede diferit. Adolf Hitler, mama lui, avea și el un vis spre Fericire: ocuparea întregii Lumi, pentru a menţine puritatea rasei ariene şi de a subordona rasele inferioare: evreii, ţiganii, slavii şi rasele de culoare. Doar tendinţa şi nu dobîndirea acestei Fericiri a costat scump cîtevaisprezece milioane de oameni. Si totuşi, ca forma teoretică aceasta este o stare potenţială de Fericire. Forma Fericirii personale se rezumă la caractrul, educaţia, mediu inconjurător, experienţa şi personalitatea individului.

Totuşi, aşa cum viaţa noastră se dovedeşte a fi destul de scurtă, eu cred că oamenii au modificat un pic esenţa Fericirii. Cînd spun “au modificat”, mă refer mai mult la caracteristica deplină. Oamenii s-au învaţat să-şi divizeze interesele şi să simtă aşa spusa Fericire – short term. Aici sunt fericit, acolo nu. Nimeni nu mai speră sa obţie Fericirea în forma sa pură – deplină.

P.S

Și totuși cînd mă întreabă cineva, care e sensul vieții, raspund “de a fi fericit”, indiferent ce limbă vorbești româna sau rusa, trăiești cu o femeie – căsătorit sau nu, sau trăiești cu un barbat, mături străzile sau conduci o țară; nu te uita la stereotipuri, la tradiții, la vecini, fă ce este nevoie pentru ați dobîndi fericirea. Iar dacă fericirea ta ne va încurca prea tare, noi te vom închide, te vom înpușca în ochi, te vom face terorist sau curvă, așacă nu-ți fă griji pentru noi, tu încearcă!

Parcă aș vrea să spun că fericirea nu poate fi “mică”: să fumez încă o țigră, să mă fut încă cu o fetiță, etc.; că fericirea nu trebuie să fie de durată scurtă, gîndiți global, gîndiți long term, DAR cacova hrena, eu jî singur am spus că fericirea poate fi orice, așacă fașiîi și vreț.