Când am să fiu mare, am să port cămăși albe, pantaloni la dungă și pantofi negri. Fără cravată. Am să încep să calc hainele, doar cele tare boțite, nu toate, și nu lenjeria sau albiturile.
Am să încep a fuma și nu o să-mi pese de sănătate. Că țigările nu mai dăunează. Iar medicina e suficient de bună să-ți întindă viața încă pentru ceva ani. La copii pe stradă o să le spun în continuare să nu o facă, că nenea e prost și nu mai poate lăsa. Că important este niciodată să nu începi. Apoi am să mă opresc după un colț, am să aprind o țigară și am să trag adânc. Când am să fiu mare nu voi fuma lângă cei ce nu fumează, nu voi fuma în casă, nu voi arunca mucuri pe stradă și pachete goale. Și am să încerc să-mi conving femeia să nu fumeze, că e dăunător.
Acea femeie de mai sus, care nu va fuma, fiindcă mă ascultă, fiindcă mă iubește, îmi va fi soție. Fiindcă ne era bine împreună, și am decis să ne căsătorim. Fiindcă așa fac toți. La ce multe discuții. Hai? Hai! Dar asta nu contează, contează că eu voi fi tată, când voi fi mare. Voi fi fericit. Voi avea trei copii, doi băieți și o fată. Un băiat posibil să fie Solomon, fata posibil să fie Ana, și posibil un Gheorghe. Băieții au să fie mai mari. Am să încerc să-i convertesc în iubitori de arte marțiale, așa cum a fost tatăl lor înainte de a începe a fuma. Am să-i duc la profesorul meu, o să schimbăm câteva glume în fața lor și o să-i las pe mâna lui sigură.
Copiii mei nu vor chinui animale, nu vor crește urând fetele fiindcă sunt fete sau băieții fiindcă sunt boi. Copiii mei dacă vor avea probleme la școală, școala va avea probleme cu mine. Dar asta voi ști doar eu și școala, copiii vor sta cuminți în ungher. Iar cât îmi va permite legea, nu mă voi rușina să dau și două la poponeață pentru că profesoara a devenit peste zi oaie, sau geamul directorului a picat sub ricoșeta lui Solomon. Se întâmplă, eu am făcut mai rele, și am primit nu doar la poponeață, și îmi iubesc mult tatăl.
Când am să fiu mare nu voi merge la vot. Fiindcă nu voi mai fi prost și voi avea mai multă încredere în mine decât în cei de “acolo”. Politica pentru mine va deveni Religie – electoratul fiind niște orbi care caută o mâță neagră, ce nu este într-o cameră întunecată, și o găsesc.
Când voi fi mare, voi pune virgule după și înainte de și, fiindcă îmi place. Iar regulile în care nu voi vedea logică nu le voi respecta.
Am să călătoresc puțin, dar am să stau mult în locurile noi. Nu am să-mi înșăl femeia. Și am să-mi alint mult nepoții.
Când am să fiu mare am să continui să merg mult pe jos, și fără umbrelă prin ploaie, să vorbesc cu maturi, și să iubesc ca ultima oară.
Am să încep să mă bărbieresc, măcar o dată pe săptămână. O să mă tund scurt, fiindcă voi fi chel deja. Dar voi fi mai frumos ca niciodată, și modest ca de obicei. Am să port umbrelă cu mine, chiar când e soare afară și nu o voi folosi ce nu ar aduce vântul.
Am să continui să am hiper necesitate de a fi util. Și să scot filme de pe thepiratebay.
Când voi fi mare, în sfârșit îmi voi împlini visul din adolescență. Am să deschid un restaurant, am să-l amenajez așa cum îmi va spune inima, am să mă bag peste bucătar șef la gătit, iar acesta mă va alunga aruncând cu ceva moale în mine. Voi petrece toată ziua și noaptea acolo, nu fiindcă e businessul meu, dar visul meu. Unde aș mai dori să-mi petrec timpul? Seara mă voi apropia de oaspeți și-i voi întreba cum li se par bucatele. Am să-i servesc cu o sticlă de vin, din partea casei, crescut pe câteva “sote” de cabernet, pe coasta de după restaurant. După ce ultimii clienți au să plece, vor rămâne prietenii, care ca de obicei vor insista să plătească, iar eu ca de obicei am să-i refuz. Vom chema și bucătarul șef, ne vom uita la filme vechi sovietice, Fight club și Leon. Vom bea puțin, dar ne vom îmbăta repede, că nu mai suntem la vârsta ceea..restaurantul va da faliment în cinci ani, iar eu voi fi fericit că am încercat.
Când voi fi mare am să mă gândesc mult la Dumnezeu, fiindcă am să simt că-mi vine sfârșitul. Voi încerca să-mi imaginez că este cineva după, ca să nu mă simt singur. Însă, ca de obicei, ceva îmi va crea aceleași dubii. Atunci am să alung gândurile, am să cobor în subsolul fostului restaurant, am să mai deschid o sticlă de vin și am să o beau împreună cu soția.
Când voi fi mare, nu voi mai vrea să fiu mare. Vor fi zile când mă va durea cumplit, ca acea în care soția a plecat acolo unde posibil nu este nimeni. Copiii mă vor cuprinde și mă vor susține mai mult decât aș putea eu să-i susțin. Apoi am să cobor în subsol, am să iau o sticlă de vin și am să o beau cu soția.
Când voi fi mare, totul va fi diferit, iar eu unic. Atunci voi înțelege de ce oamenii trebuie să moară, fiindcă voi fi obosit. Și atunci am să deschid iar playlisturile mele create în youtube, am să aleg ceva din Chill sau Dub și am să dau tare, nu foarte tare, fiindcă noile implanturi funcționează bine.
Și am să ascult asta, pe repeat.
—
sursă imagine.
Când eram Dor, trăiam pe acoperișurile orașului și mă hrăneam cu apa cerurilor.