emoții

Emoții muzicale

Genial. WoW. Super MEga TAre. Da nu ee nafik. Zashibisi. AAAaaaaAAAaa.

Cam asta sună în suflețelul meu la o nouă piesă Super MEga TAre pe care o descopăr sau una veche care iar a nimerit pe playlist. Nu sunt Dj, nu mă pricep prea mult în stiluri de muzică și playlisturile mele răsună doar în căști sau în mașină, this is my only dancefloor.

—
Am început să ascult muzică relativ târziu cred, prin clasa a 5-a cred. Cumpărasem prima casetă la un chioșc din Ștefan Vodă, orașul copilăriei mele. Costa 5 lei și pe aceasta era desenat crabul roșu de mai sus. Cuvântul “Prodigy” până nu demult exista doar în combinația “The prodigy.” Dacă sincer nici nu am știut vreodată că este așa cuvânt în DEXul englez. “Minune”, asta înseamnă. Pentru mine era minune by default, de la bun început, fără să fi învățat engleza. Continue reading “Emoții muzicale”

”Fără să te cunosc”

poetry Am numit această pagină web – ”..mai mult emoții, decât cuvinte.”, fiindcă nu consider că pot scrie, nu posed vreo tehnică a acestei arte. Pot înșira sentimente, în cel mai bun caz. Cât de mult nu am râvni la carieră, avuții ș.a.m.d. oricum emoțiile sunt ceea ce ne definește ca human being, paralel cu rațiunea, agree. Și totuși acel gâdilici în cap sau căldura din piept ne face să ne simțim fericiți.

Scrierea versurilor cere o stare de spirit deosebită și inspirație consistentă. Tocmai de asta nu le prea scriu. Asupra prozei pot lucra cu zile, adaug-șterg-schimb. Versurile sunt ca o lovitură perfectă de katana. Sabia trebuie să intre și să iasă perfect. Nu te poți opri la mijloc. Tăietura nu va mai fi o creație de artă. La fel când scriu(i) versuri. Mă așez, și cu o singură expirație de aer înșir totul pe hârtie. Apoi pot interveni mici redactări, dar nu mai pot adăuga gânduri noi, strofe; nu pot scoate nimic; e un singur gând, un sistem.

—

Mi-i dor de tine,
Fără să te cunosc.
Te pictez în viața-mi,
Fără permisiunea ta.

Aceste simple versuri,
Sunt slăbiciunea ce mă dezgolește.
Întreaga-mi ființă e încordată,
Să nu privesc în direcția Ta!

Forța nu cunoaște înfrângere,
Însă puterea cere înțelepciune.
Lupt cu mine însumi,
Pentru a sta departe de o victorie vană.

Mi-i dor de tine,
Fără să te cunosc.
Dragostea mea,
E rușinea ce o ascund în buzunar.

Vreau să iubesc lumea –
Prin dragostea către tine.
Vreau să aduc în fața ochilor tăi:
cele mai verzi câmpii,
cele mai strălucitoare stele,
izvoare limpezi,
sori calzi,
zgomotul vântului,
albul zăpezilor,
răcoarea lunii.
Să-ți deschid tainele Universului!

Aceste versuri nu au rimă.
O adunătură de bătăi aritmice a Inimii,
Ce tresare în fața chipului tău,
Ce se-nmoaie pe urmele parfumului tău.

Sunt prea modest,
Ca să-ți arunc promisiuni frumoase.
Un suflet de copil,
Cu mâini bătute,
Ce vor să te cuprindă.

Chipul tău – dezleagă războaie.
Zâmbetul tău – topește ghețarii.
Râsul tău – trezește munții.
Ființa ta – îmi ia puterile.

Sentimentele mele, vor mai trăi ceva timp.
Le dobor încet, fiindcă cineva a vorbit de Speranță.
Deși romantic, nu cred în povești cu zmău.
Flacăra va piere, iar cenușa va fi luată de vânt.
Cuprind.

Gândurile au aht.

preluat din Istorioare.

Mergând dimineața pe drum, mi-am pierdut gândurile în buzunar. Am întins mâna să le ating, dar m-au tras înăuntru.

În buzunarul meu e cald și moale. De acolo se vede lumea toată. Lumea aleargă pe străzi și nu știe că o urmăresc din giaca mea.

Gândurile au început să vorbească cu mine. Încerc să nu le ascult. Eu sunt emoțiile. Știu că gândurile ganesc. O să mă corupă la ceva ce mi-ar plăcea să fac. Emoției, îi place să facă așa ceva de obicei.

Gândurile sunt bete, altfel un poate fi. Acum înțeleg. Altfel ele m-ar opri. De ce Eu – Emoția trebuie să fiu acum mai conștientă de ce trebuie și ce nu trebuie de făcut.

– Ei, treziți-vă, nu aiuriți!

Prea cald în buzunar. Merg pe jos de 20 de minute. Simt cum pielea se aburește. Căștile îmi acoperă urechile cu soma.fm, să nu aud ce vorbesc gândurile. E prea cald în buzunar.

Scot mâinile afară. Răcoare. Au ieșit și gîndurile să se răcorească. E mai bine așa.

Soarele ghidează estul, am să mai merg un pic, în 3 minute trebuie să cotesc spre sud.

Gândurile au ieșit din buzunar și mi se urcă la cap. Încearcă să intre pe sub căști. Mi-s dragi aceste căști, îmi aduc liniște și inspirație. Gândurile azi au aht.

Picioarele merg, picioarele nu au nevoie de ochi. Ochii sunt pentru a urmări frumosul, nu pentru a naviga. Gândurile încearcă să între prin micile porți lacrimogene, emoțiile le dau un mawashi-geri la ureche și le trimit la culcare în buzunar.

Emoțiile s-au săturat să scrie. Probabil Gândurile totuși au intrat cumva în cap.

~ Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ~