Tag: versuri

Am numit această pagină web – ”..mai mult emoții, decât cuvinte.”, fiindcă nu consider că pot scrie, nu posed vreo tehnică a acestei arte. Pot înșira sentimente, în cel mai bun caz. Cât de mult nu am râvni la carieră, avuții ș.a.m.d. oricum emoțiile sunt ceea ce ne definește ca human being, paralel cu rațiunea, agree. Și totuși acel gâdilici în cap sau căldura din piept ne face să ne simțim fericiți.

Scrierea versurilor cere o stare de spirit deosebită și inspirație consistentă. Tocmai de asta nu le prea scriu. Asupra prozei pot lucra cu zile, adaug-șterg-schimb. Versurile sunt ca o lovitură perfectă de katana. Sabia trebuie să intre și să iasă perfect. Nu te poți opri la mijloc. Tăietura nu va mai fi o creație de artă. La fel când scriu(i) versuri. Mă așez, și cu o singură expirație de aer înșir totul pe hârtie. Apoi pot interveni mici redactări, dar nu mai pot adăuga gânduri noi, strofe; nu pot scoate nimic; e un singur gând, un sistem.

—

Mi-i dor de tine,
Fără să te cunosc.
Te pictez în viața-mi,
Fără permisiunea ta.

Aceste simple versuri,
Sunt slăbiciunea ce mă dezgolește.
Întreaga-mi ființă e încordată,
Să nu privesc în direcția Ta!

Forța nu cunoaște înfrângere,
Însă puterea cere înțelepciune.
Lupt cu mine însumi,
Pentru a sta departe de o victorie vană.

Mi-i dor de tine,
Fără să te cunosc.
Dragostea mea,
E rușinea ce o ascund în buzunar.

Vreau să iubesc lumea –
Prin dragostea către tine.
Vreau să aduc în fața ochilor tăi:
cele mai verzi câmpii,
cele mai strălucitoare stele,
izvoare limpezi,
sori calzi,
zgomotul vântului,
albul zăpezilor,
răcoarea lunii.
Să-ți deschid tainele Universului!

Aceste versuri nu au rimă.
O adunătură de bătăi aritmice a Inimii,
Ce tresare în fața chipului tău,
Ce se-nmoaie pe urmele parfumului tău.

Sunt prea modest,
Ca să-ți arunc promisiuni frumoase.
Un suflet de copil,
Cu mâini bătute,
Ce vor să te cuprindă.

Chipul tău – dezleagă războaie.
Zâmbetul tău – topește ghețarii.
Râsul tău – trezește munții.
Ființa ta – îmi ia puterile.

Sentimentele mele, vor mai trăi ceva timp.
Le dobor încet, fiindcă cineva a vorbit de Speranță.
Deși romantic, nu cred în povești cu zmău.
Flacăra va piere, iar cenușa va fi luată de vânt.
Cuprind.

/A