când întorc capul în partea dreaptă, în pat, simt parfumul tău
nu mi se pare, mi-am îngropat nasul în colțul pernei pe care dormi tu
e acolo
și tu ești
în mine
straniu cum noi încăpem pe acest pat mic
mai ales pe pernă
cu tine, am impresia că încă mai am atâta spațiu împrejur
și totul e mai mult decât suficient
straniu
și frumos
dorul meu sunt flori albe fără miros
și raze calde, fără lumină
mi-ai spus să te sun, dar mă tem să te trezesc
dar am să te sun, fiindcă … ai spus tu
dorul meu e zgomot de vânt, ce se zbate printre acele flori albe
mi-e dor de parfumul tău la mine pe gât
și seară și noapte, și zi și taci,
că altfel te sărut, mult, printre copaci
~ Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ~