Genial. WoW. Super MEga TAre. Da nu ee nafik. Zashibisi. AAAaaaaAAAaa.
Cam asta sună în suflețelul meu la o nouă piesă Super MEga TAre pe care o descopăr sau una veche care iar a nimerit pe playlist. Nu sunt Dj, nu mă pricep prea mult în stiluri de muzică și playlisturile mele răsună doar în căști sau în mașină, this is my only dancefloor.
—
Am început să ascult muzică relativ târziu cred, prin clasa a 5-a cred. Cumpărasem prima casetă la un chioșc din Ștefan Vodă, orașul copilăriei mele. Costa 5 lei și pe aceasta era desenat crabul roșu de mai sus. Cuvântul “Prodigy” până nu demult exista doar în combinația “The prodigy.” Dacă sincer nici nu am știut vreodată că este așa cuvânt în DEXul englez. “Minune”, asta înseamnă. Pentru mine era minune by default, de la bun început, fără să fi învățat engleza.
—
Mic istoric:
Deci, am început cu un fel de electronic rave – The Prodigy. Apoi am trecut la rock + grunge, în top cu Nirvana. Nu am stat mult acolo, un an maxim. Repejor am schimbat “plastinca” pe rock alternativ, cel mai mult ascultând Linkin Park , System of a Down, dar și Radiohead, Red Hot Chili Pappers, 30 Seconds to Mars (ceva mai emo). Bine, toate astea au fost amestecate cu multe alte stiluri și formații, inclusiv rusești și ucrainești.
Pe la 23 probabil, a făcut ceva “trosc” în mine [m-am îndrăgostit sau ce?] și am sărit brusc pe drum & bass, de ex. Pendulum. Însă preferatul meu reprezentat al acestui stil și ce RECOMAND the most este Sub Focus, cu Last Jungle. Dacă ai căști bune sau boxe, merită să o încerci 😉 Foarte mult timp am ascultat emisiunile de Annie Mac la BBC Radio 1 și acum o mai fac. Le am majoritatea înregistrate. (Le poți scoate fără drepturi de autor aici).
Între timp, pentru a menține echilibru, am diluat Drum & Bassul cu chill și muzică zen. Așa probabil am ajuns să ascult undeva la mijloc – Dubstep (Burial, Nero etc.) că e puțin mai moale, vocal și emotiv. Apoi Trip-hop (Tricky, Unkle, Massive Attack, Archive, DJ Shadow ). Și IDM – inteligent dance music (Apparat, Boards of Canada).
Încetișor am ajuns și la Downtempo (Emancipator – SUPER MEGA TARE piesa, sau Glen Porter asta e rupătoare de TOT).
—
Ca să mă opresc, că mai pot enumera zeci de trupe și sute de piese, am să concluzionez – la moment, ascult ceea enumerat în ultimele două paragrafe: trip-hop, dubstep, idm și downtempo. Rar revin la rădăcini și mai pun Coldplay, Prodigy sau Okean Elzi.
Dacă ar fi ceva cu ce mă pot mândri în viața asta sincer și cu multă pasiune – este muzica pe care o ascult. Și nici nu-mi aparține măcar. Și nici nu știu dacă ție dragă cititor îți place ceva din ce am enumerat. Că mă rog, e subiectiv. Și totuși eu am certitudinea că ce ascult eu – e GENIAL. Și eu mă simt GENIU. I do!
Așa cum nu dispun tocmai de mult timp liber, nu am prea reușit să fac mare ordine în miile de cântece care le am. Eu dacă cinstit, prefer să am mai puțin, dar the best. De asta am decis să adun ce îmi place în youtube în două liste: 1. cu trip-hop, dubstep aici 2. și cu downtempo, pop, ambient aici
—
Doamne și când merg la volan, noaptea pe la 02:00, cobor în vale pe Pușkin spre casă, de la Tipografia 5, și de pe flășca mea băgată în “mafon” pusă pe Shuffle deodată răsună “The new law” cu “Get your gun” ap’ Oh my fucking god! Dacă am să mă omor odată la volan, va fi din cauza unei piese care apasă greu pe laba piciorului de pe pedala acceleratorului.
Simt în acel moment cum sufletul iese din caroseria rigidă a mașinii și se înalță spre ceruri, luminat de felinarele nocturne, răcit de gerul de afară…urcă sus sus, apoi huiaci și cade în mine, în ritmul basurilor, care le dau tot mai tare odată cu rotirea manivelei volumului, și mă ia cu sine undeva sub straturi de asfalt, sub izvoare subterane, printre rădăcinile arborilor și craniile masonilor. Urcă înapoi și bum! Eu iar mă aflu pe scaunul din față, deja urc în viteză Alecu Russo, mă îndrept spre giratoriu, frânez, fac stânga…corpul împins ca în centrifugă se mișcă în dreapta. Am trecut, iar accelerez, ajung în ogradă, parchez. Sucesc cheia în stânga și bam, gata, liniște, Universul s-a oprit…până la următoarea piesă, dragii mei 😉
[*la scrierea acestui articol nu a suferit nici un autoturism, nici un pieton, doar puțin volanul negru asupra căruia cad toți pumnii basurilor…]
P.S.
Pe Facebook, ca și în viața reală sunt oameni cu care vorbesc pe diferite teme: sport, administrație publică, marketing și muzică. Merci tuturor celor care reacționează la erupțiile mele emoțional-muzicale și comentează trăind cu mine aceleași stări, sugerând piese noi în comentarii. Cuprind.
P.P.S.
La un moment dat m-am întrebat: dacă ar fi să aleg vreodată – să asurzesc sau să orbesc, ce aș alege? Până nu demult eram gata să scap de auz, deja nu mai sunt sigur…
~ Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ~