Am o relație stranie cu muzica. Îmi place. Îmi place mult. Îmi place tare. Dar, se pare că nu am ocazii pentru ea… sau ce naiba?
Cel mai mult timp neutilizabil îl am când mă deplasez: merg la lucru, de la lucru, la masă, la un notar etc. În rest, când sunt liber – sunt ocupat. Sunt acasă și mănânc, ne uităm la un film, înot, citesc, ieșim în oraș etc.
Dar muzica îmi place mult.
Acum, aș putea asculta muzică când merg cu troleibuzul spre birou sau când merg pe stradă spre o destinație relativ scurtă 1-5km. Sau aș putea asculta muzică când ciclez, ce uneori o fac. Eu, chiar am permanent căști la mine, fiindcă nu-mi place să vorbesc la telefon fără ele, îmi ocupă o mână. Am și ce asculta, câteva aplicații bune și 5Gb internet mobil. De multe ori, chiar pornesc muzica, dar o opresc peste 10-15 minute. Cauze sau scuze văd două și poate nici una integral adevărată.
Rar petrec timpul pe stradă sau în transport public. 90{6e6e7e4a7a81bd37c04d0033ae6157d0a7fc5cebe95b016083e7f592fdc678a1} mă aflu acasă, la birou sau între alți pereți. Respectiv, când sunt pe stradă sunt flămând de sunete străine, naturale: păsări, iarbă, transport, vorba oamenilor, vânt, pași, uși etc. Ele fac să mă simt parte a acestei lumi; o trăiesc și eu odată ce simt că mă înconjoară. Orașul e poluat sonor, dar oricum e viu. La țară e mai bine.
Altă cauză – când nu-s în vacanță, acea perioadă de timp în afară de 28 zile pe an, Continue reading “Muzica vs. liniștea”
