Thailanda – partea 1

INTRO (galeria foto e aici)
De cele mai multe ori îmi vine greu să aleg un titlu pentru articol. Prefer să-l scriu și poate pe parcurs îmi va veni vreo idee sau voi folosi o bucată din text. De această dată nu am avut ce sta pe gânduri, titlul încape ușor într-un cuvânt. Nu știu ce urmează să scriu, nu cred că va fi tocmai un ghid despre ce trebuie văzut și cum de călătorit pe acest pământ frumos. Deși nu exclud să dau multe informații practice, prețuri etc., dar toate pentru a reda mai bine atmosfera care ne-a înconjurat acele 24 de zile. Eu voi povesti, iar voi ascultați…

IMG_8062

BANGKOK
Probabil primul lucru care îl spui când ajungi în Bangkok, celor care te întreabă pe net/tel – e foarte cald. Pare atât de cald când vii de la 5-10 grade Celsius moldovenești, că nici nu ai putere să adaugi cuvântul ”foarte”. Și e umed. Umed nu așa cum și-ar imagina mintea ta, nu e umed ca în saună, nu e umed cum ar ploua. E altfel umed. Și cald. Faci duș, te ștergi, în 10 minute pielea se acoperă din nou cu un strat subțire de transpirație. Dar nu e transpirație ca în Moldova, uscat-cleioasă, e umed răcoritoare. Cam în 4 zile te deprinzi, îți pare normal, iar apoi chiar îți lipsește. Căldura face toate obiectele fierbinți sau moi. Tot ce e de metal, chiar și la umbră este încins. Tot ce e din plastic sau cauciuc, devine foarte fragil. Chiar și cutia pastei de dinți îmi era greu să o deschid, fiindcă se făcea spirală în mâna mea, rotindu-se împreună cu capacul.

Așa cum transpiri mult, dar mult! trebuie permanent de băut apă. Nu ieșeam niciodată în oraș fără minim jumate de litru de apă pentru fiecare. Aveam impresia că port cu mine o butelie de oxigen, pe lună, fără de care m-aș descompune.

Continue reading “Thailanda – partea 1”

ATENȚIE, limbaj necenzurat! despre MD GAZ, FENOSA și vapșe

cum se spune despre PR, și negru tot e PR. la fel e și despre energie și inspirație, cea negativă oricum rămâne energie și schimbă lucrurile.

nu am mai scris pe Blog, iar pe Fb de multișor timp. de ce? uneori nu mai văd pontul, mai ales pe facebook. totuși ultimele evenimente m-au făcut să ies din găoacea mea cu liniște și toleranță. Motivul a servit istoria lui Dumitru scrisă pe blogul lui Viorel, despre cum a rămas acesta fără curent electric, pe nedrept, având acasă 2 copii mici. Istoria e lungă. Timp puțin. Am păstrat tabul deschis 2 zile, și în pauze am citit totul. M-a trezit. Azi totuși istoria și video lui Viorel m-a făcut să răcnesc!

gaz si fenosa

Prima mea reacție a fost pe Facebook și ca să nu încerc să cenzurez mesajul original pentru a părea un om mai educat pe blog, am să postez mot a mot, cu greșeli și cuvinte urâte. E o parte din mine, care există, o ascund în publicul larg, dar uneori e nevoie să apelez la ea, așa cum ciuvacul din film apela la Hulk.

”vroiam să scriu ”eu încep…”, dar eu continui să ahuiesc. de vreo 2 luni nu-mi mai vine să scriu nimic pe facebook, nici pe blog. oricum nimic nu se schimbă. eu în locul lui Viorel l-aș fi scos afară pe urodul cela de la Md GAZ cu un mavași în cap, taman de mult timp nu am avut sparinguri. care inner peace? pizdeală! cum pula mea să ”deconectezi” gazul fără aviz, fără un act, fără măcar și facturile alea universale de la Union Fenosa de care vorbea Dumitru. 

Blea, a fost zăpadă 2 săptămâni, toate drumurile sunt pline din șibionca ieșită din asfalt. pe alecu ruso, cobori in vale si pe fâșia nouă care a fost facută vara asta sunt gropi de 10cm. am să scot amortezatoarele și le pun pe masă la chirtoacă și la cei la care el arată cu degetul că sunt vinoveti. Alexandru cel bun parcă e după război, a trecut artileria grea pe acolo cu un șuvoi de bombe.

tot orasul un rapăn și un căcat. chiar nu se poate face ceva cu zapada asta care din pufoasă și albă a devenit neagră și puturoasă?? așteptăm până se topește, iar glodul se usucă, ca să-l ia vântul vara?

Continue reading “ATENȚIE, limbaj necenzurat! despre MD GAZ, FENOSA și vapșe”

Seppuku la Muzeul Național de Artă

Samuraii în arta ukiyo-eCeva timp în urmă persoane apropiate m-au îndemnat să vizitez expoziția Muzeului Național de Artă al Moldovei “Samuraii în arta ukiyo-e“. Pornisem o discuție pe wallul din facebook, din lipsa poftei să fac ceva mai productiv. Am rămas indignat că muzeul este deschis doar până la orele 17:00 și deci în zilele de lucru este imposibil să-l vizitezi. Aș putea merge în weekend, dar de obicei prea multe revin pe umerii acestor două zile betege. Sugestia mea era, de exemplu joi, să se deschidă pe la 12:00, dar să se închidă pe la 23:00.

Până la urmă, mai mult din întâmplare, duminica am decis în drum spre casă să intru pe la muzeu. Am parcat lângă biblioteca națională.

Mers pe jos. Găsit pe pipăite ușa de lemn a muzeului, mare, frumoasă, prăfuită. Continue reading “Seppuku la Muzeul Național de Artă”