Moldova, promite-mi ceva de bine

4113015554_a6f2db737d| articol scris pentru bloguvern.md |

Cât timp este necesar pentru a face dintr-un om punctual, unul nepunctual?


La orice întâlnire obișnuiam să vin la timp. Ba chiar multe ori apăream cu 5, 10 minute mai devreme. Nu știu cum s-a născut punctualitatea în mine.

Vorbesc “la trecut” fiindcă observ cum acest an am început să întârzii – la întâlniri, cu livrarea sarcinilor, unele promisiuni. Mi-a luat aproape 27 de ani, să încep a mă transforma dintr-un om punctual, în unul mai puțin…probabil e molipsitor.


Punctualitatea e compusă din două aspecte:
1. Estimarea corectă a timpului necesar pentru îndeplinirea unei înțelegeri.
2. Respectarea acestui termen – no matter what! Continue reading “Moldova, promite-mi ceva de bine”

Startup Weekend Moldova – impresii

startup moldovaVara am avut ocazia să fiu mentor la SICamp. Impresionat de emoțiile, entuziasmul și simțul de competiție al participanților, am spus în glas, dar mai mult mie că la următorul eveniment de acest timp am să trec de cealaltă parte a baricadelor.

Era timpul să ies din zona de confort. Din oficiul din care cel mai des eu indic ce și cum trebuie de făcut, din acel mediu ce îți creează iluzia că tu știi mai bine decât el. Era timpul să mă întorc la postura de elev; să simt acea responsabilitate ca înainte de examenul la Cercetări Operaționale; să-mi bubuie inima de parcă prima dată trag un speech la dezbateri.

În următoarele 54 de ore, am să fiu sincer, au fost momente, când “Andrei” micuț și cu coadă de pe umărul meu stâng a spus “în ce te-ai băgat frate? puteai merge azi liniștit la bazin, să citești niște rânduri sau să bați un tenis la Tipografia 5”.

I felt it all. Every drop of emotion i dreamed of. It was a bittersweet taste which filled my mouth. Continue reading “Startup Weekend Moldova – impresii”

Chișinău – cimitirul microbuzelor

overloaded-vehicle

Ultimii 8 ani am reușit să trăiesc la Telecentru, Buiucani, Botanica și Ciocana. O experiență mai proastă ca alta. De fiecare dată aceleași mijloace de transport care îți încep și încheie ziua, nu în cel mai plăcut mod.

Enumăr doar în treacăt aspectele fiziologice, oricum arhicunoscute, fiindcă vreau să trec la cele emoționale –  supraaglomerare, imposibilitatea de a intra și a ieși normal din cauza unei singuri uși, ventilare proastă, mirosuri neplăcute, muzică (nu contează de care, nu trebuie să fie), scaune incomode, stând în picioare e imposibil să vezi unde te afli, accelerare și frânare bruscă, șoferi vulgari, șoferi ce fumează la volan, încălcarea regulilor circulației ce pun în pericol sănătatea pasagerilor și altor participanți la trafic, încălțăminte distrusă …  și ajunge. Sunt momente când simțul umorului seacă, gluma “în rutieră simți poporul mai aproape” nu mai are farmec.

Continue reading “Chișinău – cimitirul microbuzelor”