KRABI (la mare, la soare)
După Bangkok, am plecat spre sud, la mare. După ce am mers vreo doisprezece ore cu trenul, am trecut în autobus, iar apoi maxi-taxi. Era dimineața și urmăream atent drumul împânzit de o parte și alta cu palmieri și alți copaci ce nu întâlnești pe la noi, iar în depărtare se zăreau stânci acoperite cu verdeață. Pe ici și colo câte o colibă păta cu prezența sa pădurea de palmieri. Am observat însă și zone mari, curate, după defrișări. Atunci m-am gândit că, inclusiv noi – cei care mergem în acest maxi taxi și restul turiștilor, suntem devină în aceste defrișări (și nu doar). Dacă nu am veni cu milioanele, localnicilor o mie de ani nu le-ar trebui pământ în plus.
Așa se primește, că pe de o parte, odată cu banii aduși – aducem salarii, investiții, medicamente, haine și bucurie, iar pe de altă parte aducem aglomerație, gălăgie, distrugem tradiții, defrișăm păduri, poluăm plaje.
—
Inițial, vreo trei zile am stat pe litoral, pe continent, în Ao Nang. Căldura aici e mult mai suportabilă, deși apa nu te ajută să te răcorești. Ziua temperatura acesteia varia de la 30 la 35 grade. Într-o zi am măsurat 32 grade afară și 35 în apă! Nisipul e mărunt, deschis la culoare, plăcut. Valurile mai lente, parcă nu se grăbesc nicăieri, dar te trag și împing mai tare. Continue reading “Thailanda – partea 3”
