Ideea și expresia nu-mi aparțin. De cum au fost pronunțate de tata, aceste două cuvinte au prins contur și sens în imaginația mea. Toată discuția ulterioară cu el a fost o confirmare cât de bine am anticipat ce vrea să însemne “mașina timpului”.
În perioada ce o trăim, e foarte simplu să călătorești în timp. Tot de ce este nevoie, sunt mijloacele de transport obișnuite: automobilul, trenul, avionul.
Diapazonul cronologic nu e foarte larg, dar suficient ca să te impresioneze și uneori șocheze.
Ca să mă înțelegeți mai bine, noi, în Moldova, trăim în trecut, cu abateri aproximativ – mijlocul secolului XX. Și cu viteza care evoluționează acum lucrurile, distanța între noi și secolul XXI e foarte mare. Cam ca între sec. VI și X, de exemplu.
Dar putem călători încă mai departe în trecut, și uneori e suficient să mergi la sat, tot în Moldova. Sau ceva mai exotic în statele sărace din America Latină, Africa, Asia. Vechi sunt nu doar casele, industria, tehnologiile, dar și mentalitatea, comportamentul, abordarea.
—
Ultimele săptămâni am obosit nespus de mult de Moldova. Și am obosit să obosesc. Cel mai deprimant este că înțeleg că lucrurile nu se vor schimba suficient de repede, iar eu nu-s dispus să aștept mult. Viața e scurtă și cel mai probabil una, cum am mai scris, cândva-undeva.
Am obosit de sistemul judecătoresc, care e atât de putred și de atâta timp, că uneori am halucinația că așa e normal. Să dai taxe de stat de zeci de mii de lei, ca să ți se facă dreptate, când ani la rând ai achitat impozite și nici măcar nu ești sigur că vei avea cauză de câștig, că vei obține bunul și acea taxă de stat îndărăt.
Judecătorii la noi au prins pânză de păianjen, ca mucegai calșcavalurile care le mănâncă. Au uitat demuuult timp că datoria lor este să facă dreptate, nu să urmărească orbește niște reguli birocratice, amânând lună după lună, folosind motive neserioase, ședințele. Dacă ar fi angajați într-un business, judecătorii noștri ar încălca toate deadline-urile posibile și obiectivele stabilite. E mai simplu să amâni un caz în 2 minute de o mie de ori, decât să-l rezolvi în 2 ore. Salariu oricum primesc. “Saldat spit, a slujba idiot”, anume i-d-i-o-t!
—
Cu politica totul e clar, Filat și Plahatniuc nu lasă hățurile, fiindcă dacă o fac, merg la pușcărie, împreună cu toate rudele. Iar din țară nu pot fugi, că probabil majoritatea afacerilor le au aici. O țară cât un sârnic și pe aceea o sug seacă.
Medicina moare, moare fraților, în mod direct. Specialiștii vechi mor, iar alții tineri nu vin. În afara Chișinăului dificiența cadrelor e ohoho! Și în Chișinău e greu să dai de cineva care să vrea să te ajute, nu simplu să mai ia 200 lei pe consultație. Sunt oameni buni, dar rămân tot mai puțini. Mulți pleacă peste hotare, fiindcă au obosit să ia mită ca să poată trăi normal, cât statul în loc să le dea salarii decente, ca pentru niște oameni care salvează veți, se joacă dea țara-n bunghi.
—
#drumuri #prețurile la haine #prețurile la mâncare #la combustibil #transportul public #poliția #salariile #studiile superioare #corupția #presa de doi bani
—
Pentru a fi fericit, trebuie a trăi în viitor. În secolul XXI sau chiar XXII. Trebuie a merge în Cehia, Suedia, Singapore, S.U.A, Canada.
Și fericirea nu constă în bani, dar în șanse relativ egale, în posibilități, în obiective real de atins, în sisteme ce funcționează, în stimă, în politețe, în securitate socială, economică și militară, în liniște sufletească și iarbă verde. Și pe toate la un loc nu le poți avea, dar în diferite combinații le poți găsi în statele viitorului.
Omul încă nu a ajuns la așa un nivel al dezvoltării, să posede alt mod de înțelegere, decât cel prin comparație. Și posibil în Moldova sec. XX e mult mai bine decât în Ruanada sec. XVIII, dar în Danemarca sec. XXI e mult mai bine decât la noi.
~ Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ~