Ce doare mai tare? Când vezi că cineva este lovit sau când ești lovit tu? Nu vă complicați, când ești lovit tu.
Așa se întâmplă că oamenii pleacă din Moldova în masă de vreo 15 sau mai mulți ani. Și nu știu de ce, azi (1 iun ’16) asta ma durut cel mai tare. Posibil fiindcă am văzut procesul pas cu pas. Deși nu l-am văzut pas cu pas, probabil am văzut fiecare al 85-lea pas. Și am auzit de fiecare al 55-lea. Dar așa mi s-a părut mie.
Au plecat sate și orașe întregi. Au plecat generații.
Mâine mai pleacă niște oameni. Niște oameni dragi. Nu fiindcă îmi sunt prieteni apropiați. Nu fiindcă îmi sunt rude, rudele deja au plecat demult. Dar fiindcă sunt diferiți. Sunt vii și frumoși, fiindcă de aproape 30 ani au încercat să se regăsească într-o societate frustrată. Și nu s-au regăsit. Și așa cum 30 ani e suficient, au decis să plece, iar noi îi susținem.
E trist și dureros fiindcă acum înțelegi că detaliile chiar contează. Nu sunt doar vorbe pe facebook, bloguri și diez. Partide și oameni politici, PL, PD și PLDM, Plahotniuc, Filat, Ghimpu, Chirtoacă. Corupția, birocrația, tâmpenia, drumurile stricate, lipsa transportului public, lipsa grijii față de angajați, familie, mame, copii, tați – contează. Oamenii chiar pleacă din cauza acestor probleme, din cauza lipsei de perspectivă și speranța la o viață mai bună. Și detaliile contează nu doar pentru cei care cu părere de rău nu au avut parte de educație, studii și un loc bun de muncă, dar și pentru cei care au avut.
Toți noi facem ca Oamenii să plece. Prin lipsa politeții, zâmbetelor, prin lipsa de ”bună ziua”, ”mulțumesc” și ”cu plăcere”. Prin claxonare la zebre, prin uși închise în nas, prin indiferență. Da, prin indiferență. Indiferența ne face să dăm mită, și nu atunci când de asta depinde studiile sau viața unui om, dar atunci când simplu nu vrei să plătești o amendă de 200 lei la bancă.
Și spui, bine că v-ați decis. Bine că ați acționat.
Și te gândești, aici va fi mai bine, dar NOI vom mai fi aici?
~ Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ~