Unde dai și unde crapă. Aparent, nu prea are cine conduce țara.

Să vedem dacă am ceva de spus…când aranjezi gândurile în scris, deodată e clar dacă e un lanț logic, consistent sau e un singur gând orfan ce face atâta gălăgie în cap, de îți pare că ai o armată de cuvinte ce așteaptă să iasă afară.

Foarte coibilă situație avem noi, tovarăși. Aparent, nu prea are cine conduce țara.

Avem o serie de evenimente, care se intersectează într-un crossword greu de rezolvat:

1. Vlazii au dezamăgit tot electoratul. În special PLDM, fiindcă PD nici nu a avut electorat loial, doar un șir lungușor de funcționari, familiile, rudele și vecinii acestora, care au știut că au de câștigat, dacă Tata va avea o funcție bună. Și e păcat, Filat a creat un produs bun – PLDM, acum 3-4 ani în urmă cel mai de perspectivă partid. Dar la căcat. De ce? Hz.

2. Acum oamenii sunt supărați, iritați, enervați, nemulțumiți, zacalibiți, dezamăgiți, nedumeriți și amăgiți. În sfârșit după multe miliarde furate până acum, a ajuns unul în vizorul publicului. Cursul valutar se ridică, coboară și nu din propria inițiativă, dar după câte se vede controlat de ”guvernanți”. Uniunea Europeană se supără că nu implementăm reforme, nu numim procurori echidistanți, ne amenință că nu vom mai primi bani. Și noi încă mai tare ne enervăm pe bădăranii de la conducere.

3. La 3 mai 2015 avem un protest civic, cu vreo 50k participanți, ce are drept obiectiv oprirea nelegiuirilor, întemnițarea vinovaților.

unde dai si unde crapa

4. Pe de altă parte avem Socialiștii, care iaca-iaca vor în Rusia. Continue reading “Unde dai și unde crapă. Aparent, nu prea are cine conduce țara.”

Martin Eden de Jack London

Am ascultat ultimele cuvinte, din ultimul capitol – 46. De ceva timp, versiunile audio sunt unice posibilități de a “citi” cărți, pentru mine. Și cel mai des ascult când sunt la drum, fie la volan, fie în transport public. Apropo, de la început a fost greu să-mi dedic atenția cuvintelor ce răsună, des monoton, din căștile telefonului. Dar e un exercițiu bun pentru a-ți dezvolta atenția auditivă. Am început a prinde bine.

Martin Eden este una din cele 10 cărți care le-am găsit într-un articol de pe adme.ru, intitulat “10 cărți după care nu vei mai fi același”. Mi le-am adăugat în Goodreads “To read” și mi-am promis să nu mai adaug nimic nou, până nu citesc/ascult toată lista mare care s-a acumulat.

martin eden, jack londonNu-l cunosc și nu am mai citit nimic de Jack London, dar în mai multe surse e scris că Martin Eden e o carte autobiografică, Martin în multe aspecte reprezentând-ul pe Jack.

Nuvela descrie viața unui tânăr proletar – marinar, ce îndrăgostit fiind de tânăra aristocrată Ruth Morse, își dorește cu orice preț să devină demn de ea și de clasa burgeză din care aceasta face parte. Cu nopți nedormite, flămând, cu un singur sacou ce mai des se Continue reading “Martin Eden de Jack London”

Spălatul încălțămintei | amintiri din copilărie

Când eram mic, spălam încălțămintea celor de acasă. Cam din noiembrie până în martie, la noi era glod. Și trăiam la 200 metri de la șosea, suficientă distanță pentru a murdări talpa, pielea, uneori șiretele si pantalonii.

Procesul necesita o căldare de apă, o cârpă și un scăunel. Când afară era noaptea deja, rugat frumos de părinți, alte ori mai cu insistență, mă așezam pe scăunel și la lumina galbenă din antreu, perîndam ciubotă după ciubotă.

Înițial cu petica bine înmuiată în apă, umezeam glodul unde era mai gros, să se înmoaie. Apoi centimetru cu centimetru ștergeam pielea, de sus în jos. De la mai curat, spre mai murdar. Cu cât ajungeai mai la talpă, cu atât era mai urâtă treaba. Ajungând la marginea tălpii, nu mai aveai unde te juca, ocoli sau improviza. Venea timpul să te implici serios în proces și să rozi acel strat de glod, înmuiat deja, jos de pe încălțări. Ba cu dejetul curat, ba cu degetul înfășurat în cârpă, făceam și treaba asta. După ce, clăteam bucata de stofă în apa tulbure maronie, și ștergeam bine acolo unde numai ce era cernoziom, lut și alte bogății ieșite la suprafața pământului Moldovenesc.

Sneakers-ICând aparent treaba era gata, aruncam apa, spălam căldarea, clăteam petica și puneam ciubotele lângă sobă sau calorifer, la uscat. Continue reading “Spălatul încălțămintei | amintiri din copilărie”