Vis ca vis

Vreau să mă împart cu un vis vechi de al meu:

Cred că mi-a venit în cap, vreo … (socot) … 5-6 ani în urmă. Încă rupeam tastaturile la ASEM – de învățat. În acele timpuri nu eram sigur ce profesie voi avea, chiar dacă eram  deja la CIB. Ok, ca să nu întind prea mult, îmi doream și îmi doresc pînă acum, să încerc almost toate profesiile din lume. Ca să clarificăm de la bun început, pe atunci NatGeo sau Discovery nici nu existau în viața mea. N-am avut televizor primii 5 ani cît am stat în Ch. Aș vrea să spun că atunci ei nici nu aveau așa emisiuni (cu pescari, petrol, lemn, etc.), dar nu am idee. Oricum, acum le privesc și văd că ei încearcă să prezinte niște extreme, cazuri șocante, etc. – asta nu e visul meu!

Eu vreau să cunosc particularitățile vieților celor care au diferite profesii. Cred că fiecare în parte au ceva comun. Mi-aș dori să fiu: șofer de troleibus, președinte, chirurg, soldat, actor, cîntăreț, șaman, sumoist, profesor, astronaut, scriitor, șofer de “rutieră”, regizor, etc. tot, tot tot ce se poate face pe acest pământ și în apropiere.

Știți ce mă înteresează cel mai mult? – Vocabularul care îl utilizează fiecare din ei.

Știți cum se vorbește despre programiști, dacă se adună vreo 4, apoi o P mai înțelegi ce vorbesc. Dar ei înțeleg. Apoi așa e la fiecare, simplu pe unii îi înțelegem mai bine, pe alții mai rău. Cu anii, se formează un slang profesional. Același cuvânt, în diferite profesii, poate însemna chestii diferite. Ex: la “santehnici” trubă e una, dar la “blatneași” trubă e altceva. La fermieri, iarbă e una, la rasta e altceva. Și tot așa, numai că exemplele date de mine noi le cunoaștem, dar eu vreau să aflu pe celelalte.

Mi-i înteresant ce copii cresc la șoferii de rutieră și la prostituate. Dacă ei cresc utilizînd slanguri diferite, cum se formează viața lor, cum se șlefuiește educația.

Mi-i înteresant ce vorbesc între ele, cînd se adună, soțiile președinților și soțiile tăitorilor de lemne. Da cum fac ele sex? Cum țipă cînd au orgasm. Sunt sigur că în general se pot evidenția careva asemănări în interiorul profesiilor.

Și cel mai probabil, că aceeași profesie diferă de la țară la țară.

Dacă aș sta să socot, cred că mi-ar trebui vreo 2 ani, ca să intru în esența fiecărei noi profesii. Și desigur ar fi complicat să ai atîți copii și femei. Tocmai de asta, această dorință rămîne doar un vis. Important e una, când vedeți un șofer de rutcă agresiv sau un polițist needucat, sau un medic indiferent; NU vă grăbiți să-i judecați, toți au un background pe care noi probabil nu-l știm, niște factori care le influiențează să devină, nu să se nască așa. Stimă și toleranță.

Asta este visul meu.

TEDx Chișinău – post impresii

TEDx ChișinăuDe obicei îmi plac evenimentele la care particip mai mult sau mai puțin întimplător, cam așa s-a întîmplat cu TEDx Chișinău.

Și înainte și în timpul, și probabil după eveniment, oamenii m-au întrebat de ce am decis să merg în ultiumul moment la eveniment și în general cum mi se pare. Ei bine, mai întii să spun de ce am ajuns la ultimul moment, fiindcă nu m-am înteresat, fiindcă încerc să fac doar cîteva chestii at a time și pe asta nu am făcut-o. Acum ce m-a convins, dintr-un tweet pe care l-am scris venind acasă de la antrenament, am ajuns să vorbesc în private cu Oleg și combinația de cuvinte  ce și-a făcut lucru a fost “o data pe an”. Alt argument pe care l-am adus altora a fost: dacă am de ales de a sta acasă să ma uit la tv, să stau pe facebook, să citesc sau chiar să fac ceva mișcare, cu certitudine aleg TEDx Chisinau. Dar desigur, aceste motive nu ar fi avut valoare, dacă cîțiva ani în urmă nu mi-aș fi creat o mare atracție față de toate speechurile care le-am urmarit pe TED.com

Acum, ce aș dori să fac, este să relatez cum s-a petrecut totul prin ochii mei subiectivi:

Înainte de toate, vreau să aduc sincere mulțumiri echipei ce a organizat totul, mi se pare grozav faptul că TED în sfîrșit a devenit și TEDx Chișinău. Avem nevoie de așa evenimente.

pe rînd:

Kyra GAUNT – a fost prima, pînă m-am acomodat cu sala, cu sunetul, cu totul, am scapat jumate din speechul său, greșeala mea cred, totuși problema prezentată de ea “plictiseala în clasă” este una actuală și pentru noi, soluțiile ei personale: de a trata pe fiecare elev/student ca pe un adult, de a permite să vorbească mai mult elevii, etc. mi s-au parut ok, atât.

Dumitru Alaiba – ideea sa, dezvoltată de la efectul butterfly mi-a cuprins atenția. A încercat să identifice care ar fi motivele succesului economic a unor orașe și state europene. La fel am capătat un pronostic optimist referitor la R. Moldova, dar mi-i înteresant cum putem ajunge acolo. În general cred că această tematică necesită o analiză mai amplă. Prezentarea a fost superficială, deși subiectul este unul captivant. Sunt sigur dacă ne vorbea în română, Dumitru avea să ne povestească mult mai multe.

Vincent Noth – după mine a fost cel mai bun speaker al zilei, în calitate de orator vorbesc. Mi-a plăcut și tema sa, sunt de acord cu excesul de tehnologii care există în zilele noastre și plictiseala pe care o aduc cu timpul în interiorul nostru. Nu vorbesc de renunțare, ci de diversificarea activităților. Cînd tot te uiți la TV, www, etc. începi doar să primești informație, pe care cu timpul nu o mai prelucrezi, e un fel de supraponderare, capul nu mai gîndește, nu mai creează, nu mai visează. Familiile care au televizor în dormitor fac de nush cîte ori mai puțin sex!

Pavel Zingan – știe în ce e tare și în ce e slab, a ales de la început să vorbească în rusă and he did the right choice. A vorbit frumos, a fost înteresant, dar incomplet, pînă la urmă nu am înțeles prea multe care e visul său.

Cristian Ziliberberg – vrea să știe cum poate fi creată o organizație perfectă, cel putin așa am ințeles eu, dar în general “takaia”.

Dumitru Dediu – nu tebuia să-și împartă speechul în două, mai ales ca prima temă este atît de exploatată – sursele de energie alternativă. Iar combinarea extremelor mi-a trezit ceva atenție, păcat ca am înțeles ce vrea să spună abia la sfîrșit.

Kalman Mizsei – mi-a plăcut, mi se pare un act curajos ca străin fiind să arăți reprezentanților altei țări că ea de fapt sucks și atît timp cît are dreptate, bine că ne spune.

Vitalie Eşanu – a fost brilliant! simplu, clar, nostim și actual.

Sorin Hadârcă – a avut, ca de obicei, un slideshow foarte original și bine structurat. Economist fiind, a încercat să vină cu o nouă soluție pentru impasul economic moldav, ceva între comunism și capitalism.

Alexandru Zgardan – fostul meu profesor de drept economic, a încercat să ne deschidă ochii la faptul că avem o problemă demografică, cu atît mai mult că nu prezentăm o atracție pentru imigranți. Mie mi se pare asta o problemă mică pe fonul suprapopulării globale, dar dacă vrem să păstrăm poporul moldovenesc, trebuie să scoatem televizoarele din dormitor.

Ion Grosu – cum am spus și pe Twitter, a fost o decizie bună ca Ionutz să vorbească la urmă, a încheiat totul cu o notă foarte hazlie. Dar, mesajul său cu înregistrarea ideilor noastre este foarte utilă, pe măsură ce uităm totul foarte repede. Cred că pînă am ajuns acasa, deja am uitat 30{6e6e7e4a7a81bd37c04d0033ae6157d0a7fc5cebe95b016083e7f592fdc678a1} din ce am ascultat azi. Dar știu că o să-mi aduc aminte cînd am nevoie.

ALTELE – nu mă voi opri mult la aspecte tehnice, tehnica treb testată și chiar așa uneori ne înșală; ar fi bine ca toți speakerii înainte de eveniment să vadă cum arată prezentările lor pe ecranele de proiectare; cred că ar fi bine să fie 2 ori pe an și doar jumate de zi, chiar e complicat să asculți atîțea oameni într-o singură zi.

LIMBA – aici am două variante, dacă a existat vreo constrîngere organizațională ca speakerii să vorbească în engleză, atunci ok, cred și nici nu întreb care-i. Dacă nu au fost așa, atunci what the hack? Sunt sigur că mulți din baieți ar fi povestit mult mai multe și mai relevante în limba română. De parcă eram la cursuri începătoare de engleză. Pentru asta bravo lui Vitalie(ro) și Pavel(ru). Nici eu nu știu la perfecție eng. și au fost vreo 2 momente cînd din cauza unui cuvînt necunoscut nu am înțeles ideea întreagă.

CONCLUZIE – Eu am ieșit din sală cu noi întrebări, idei, confirmări și dezaprobări, din această cauză pot spune că am petrecut timpul NOT BORING AT ALL.

Post nou. !deprindere, generalizare!

deprindere, generalizare.Hmm, covrigi cu mac și a treia cană cu vin, branduită Timpul. Am ajuns acasă, antrenamentul a fost bun!

Cel mai des, mă gîndesc cu saptămînile la vre-un post nou, mă gîndesc, fiindcă asta o pot face măcar și pe oliță, dar de scris niciodată nu se primește. Probabil cel mai bine este să gîndești un articol nou suficient de bine, însă eu daca mă pun pe gînduri, nu voi mai scrie nimic, am să petrec în gîndurile mele toată ziua.

Un articol bun trebuie să fie scurt, la servicu așa aș face, dar acasă:

Am vrut sa vă scriu, în primul rînd, despre DEPRINDERE. Viața în princiupiu constă din deprinderi. Unele sunt rele, altele sunt bune. Despre deprinderi rele nu prea am ce spune, singuri le ştiţi: fumat, băut excesiv, teroare, etc. Dar sunt și deprinderi bune. Cine ce nu ar spune, există formuli universale, nescrise, una din ele spune că: Deprinderile obţinute uşor – sunt rele, cele obţinure greu – sunt bune. (a 4-a cană, se vede că beau mai mult decât scriu). Asta aşa, pentru cei care încă nu au înţeles ce e bine să faci şi ce e rău. Dacă o activitate se priemște ușor, înseamnă ca ceva nu e bine la mijloc [dacă doriți să debateuim poftim-pojalusta, vă demonstrez la orice subiect], chiar dacă faceți ceva bun/util, dar vi se primește ușor, cel mai probabil că faceți de mîntuială, nu vă implicați 101{6e6e7e4a7a81bd37c04d0033ae6157d0a7fc5cebe95b016083e7f592fdc678a1}. Totul împrejurul nostru sunt deprinderi, cum iți speli dinții, cum iți iubești femeia, cum faci kata, cum mături strada, etc. Ideia acestui post, era sa nu vă leneviți a vă creea deprinderi bune. Este o deprindere de: a veni la timp la lucru, de a lucra eficient și să acorzi min8 ore serviciului, este o deprindere să faceți gimnastică dimineața, să mănînci înainte de a ieşi din casă, să lepezi fumatul. Pentru asta, trebuie sa vă gîndiți fiecare min la ceea ce faceți. Eu încerc să-mi creez o deprindere de a-mi creea DEPRINDERI BUNE. (s-o terminat covrigii). Am 2 exemple, vor fi despre mine, fiindcă pe mine ma știu mai bine, sorry dacă seamană a lipsă de modestie. Spre ex. 1 nu-mi place să fac prezentări, urăsc! Cînd încep să o fac, mintea mă trage în toate părție, vreau să fac pipi, să scriu un mail, să verific google analytics; vedeți, nu neapărat lucruri rele, mintea încearcă să mă convingă, tipa- asta tot treb de făcut, dar nu mlea! acum trebuie de lucrat în Power Point, și nefic nafic; astfel încerc să alung toate gîndurile, şi rele – şi bune, pînă mă concentrez doar la prezentare. Sau ex.2 de ceva ani practic arte marţiale, s-ar părea că nu îmi apar dubii cînd trebuie să merg la antrenament, dar nu. E suficient odată să nu merg, dintr-un motiv obiectiv, poate mi-am rupt picioarul, apoi a două oară voi începe să caut motive, oare de ce nu aș merg iar, credeți că după 9 ore de serviciu nu vreau să merg acasă? Tare mă mai trage la încă 3 ore de “ceva”. Cel mai ușor, este să merg continuu, fără întreruperi, o DEPRINDERE PERFECTĂ, astfel nu am dubii, merg fără întrebări. Chiar de a acorda atenţie cuiva, de a iubi pe cineva este o deprindere, la care trebuie peramanent de lucrat, dacă te relaxezi, partenerul simte 😉

Altceva, am vrut sa vorbesc depsre GENERALIZARE, cred că generalizarea este unul din motivele principale a tuturor relelor pe pămînt. da! Hai să vă spun cîteceva, ca să înțelegeți ce vorbesc: toate femeile sunt curve, toți bărbații sunt bîși, toți americanii sunt proști, toți rușii sunt alcoolici, toți evreii sunt niște ticăloși, toți negrii sunt infractori etc. Cei pricepuți, deja au ințels ce și de ce. Poate doar la noi, dar am observat și în alte popoare tendința de a genraliza [spre ex. la germani vs. evrei si alte tipuri de genociduri], poate, poate, poate – dacă oamenii ar vorbi mai concret: Andrei a furat, Andrei a băut, Andrei a futut, Andrei a omorît, Andrei e prost, etc. poate atunci nu s-ar fi creat ură între popoare, ţări, rase, naţiuni. Îmi este dureros să aud cum toți bărbații înşeală – nu sunt bărbat sau cum?  Toţi bărbaţii îşi bat femeile; ce? trebuie să-mi bat femeia ca să fiu bărbat, TOȚI, TOȚI, TOȚI. (merge nush ce film cu Jet Li la TV1000, el mie îmi place). Pentru a nu greşi, încercaţi în GENERAL să vă faceţi DEPRINDEREA  de a nu utliza cuvîntul “toţi”. Nu toţi sunt toţi! Chiar de la început am spus că toate problemele pe pămînt vin de la generalizare, am GENERALIZAT.

(a șasea) Noapte bună.