(articol scris original în feb 2014)
Stânga, dreapta. Cine greșește cine procedează corect? Lumea este cuprinsă de lupte geopolitice și noi stăm vrăjiți de ecranele monitoarelor și declarăm pe cineva ocupant, pe cineva ocupat; cineva rău, cineva bun; crezând naiv că este părerea noastră.
Lukashenko ”închide” politicieni din opoziție și la acuzațiile exterioare arată cu degetul la S.U.A. care voalat, pentru petrol sau poziții strategice, bombardează țărișoare în Africa. Statele Unite arată cu degetul la Coreea de Nord, care amenință cu atacuri nucleare, care la rândul lor arată cu degetul la Japonezi, ce sunt prinși între timp în certuri cu Rusia pentru niște insule, acea Rusie care învinuiește România pentru plasarea scuturilor NATO anti-rachetă care…
În centrul atenției ca de obicei se află cei mai mari jucători: Rusia și S.U.A. Ar fi și China, dar politica lor izolaționistă ne scutește de participarea acesteia în spectacolele difuzate. În dependență de locul nașterii și precipitațiile cultural-istorice, cineva e pro rus și anti american, cineva vice versa. O legitate simplă geografică arată că cei din apropiere urăsc, iar cei de mai departe iubesc. Fiindcă dea lungul anilor, acești jucători au reușit să scuipe mai mult în sufletul vecinilor. Estonienii, polonezii, Afganii, Cecenii, Georgienii, Moldovenii (o parte) trăiesc ferm convinși cu ideea că Rusia e răul suprem, iar America salvatorul națiunilor și a democrației. Pe cealaltă parte Venezuela, Cuba își venerează frații săi de idee – rușii, și blestemă America. America totuși s-a dovedit mai pricepută, a făcut caca mai departe de casă – Vietnam, Iraq etc.
Problema Rușilor este că ei au câștigat câteva lupte, dar pierd ”războiul”. S.U.A. s-a instalat bine în Africa, în Europa are aliați buni, în Asia controlează la fel câteva state cheie. Rusia a rămas cu China la sud-est, cărei nu-i poate face nimic, la nord cu multă gheață, la est Japonia și Alaska (s.u.a). E înconjurată cu scuturi anti rachetă. Piața este dominată de dolar și direct dependentă de prețurile la țiței. E suficient arabii sau țările africane, sub presiunile americane să facă un dumping și ”până aici a mers soldatul”. Sau S.U.A. să vândă la prețuri mici ceva din propriile rezerve. Continue reading “S.U.A. și echilibrul mondial”